- Mă zbat în pat, caniculă nebună,

Cearșafu-i ud și perna un burete,

Cu tine-n brațe-ncalc câte-o cutumă,

Tapetul cade spart de pe perete.

 

Sandalele or fi cumva de vină?

Au tocul lung, subțire şi-ntr-o doară

Când te ating cu limba pe tulpină,

Străpung tapetul alb ca pe o coală.

 

Te-aş descălţa, dar mă incit orbește

Când mă înțepi cu tocul fin pe șale,

Simt în plămâni o mare ce vuiește

Şi-adorm răpus cu fruntea-ntre petale.

 

- Atingerile mele-aliniază

Pe trupul tău planetele, iar mâna

Trece versanți sub care delirează

Un puls nebun. Aș vrea să fiu stăpâna

 

Acestui vis... N-aș pune-n ghilimele

Nimic din ce trăim, fără cenzură

Te-aș încuia-ntre coapse, ale mele

Sunt toate ale tale. Ce armură

 

Te-ar apăra de lava dulce-amară

Ce-mi curge prin artere-n loc de sânge?

Ai reveni în fiecare seară

Sau m-ai învinui de te-aș constrânge?

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

 

*poezia cu numărul 1200 semnată Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 46

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Iulie 5, 2017 la 7:00am

mulțumim, Florentina..

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor