- "În apărarea mea, nimic de spus,

Dar nici regrete n-am, de-aceea, vino,

Și ia-ți spre stele drumuri numai dus

Că înapoi nu vom veni, străino."

 

Mi-ai zis cândva și nimeni n-a-ndrăznit

Să mă oprească. Te-am urmat tăcută,

Fără-ntrebări, pe-un ciob de infinit

Să fim perechea lumii, absolută.

 

În apărare n-am nimic de zis,

E vina mea că împărțim pământul

În două părți: permis și nepermis,

Dar mai întâi de toate-a fost cuvântul.

 

- Am fost legați atunci de-un jurământ,

Ne-am asumat complet aceeași vină,

Am tors în doi fuioarele de vânt

Și am adus iubirea în lumină.

 

Culegători de slove, exigenți,

Noi am purtat în inimă comoara

Emoției, doi meri inconștienți,

Sub care-a scris Vivaldi primăvara.

 

Ne judece oricine, fără rost

E condamnarea lumii... Penitența

E dulce câtă vreme adăpost

Mi-e visul tău, nu voi cerși clemența.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 38

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor