cuvânt de întâmpinare (antologie 2010)


Cuvânt de bunăvoire – la naşterea unei noi antologii




VITRALIU ÎN FLĂCĂRI – ÎN NUMELE POEZIEI



Câte definiţii se pot daPoeziei? Memoria sufletului, Rugul Duhului Sfânt, Configuraţia sinelui, Înţelepciunea clipei, Limbajul memoriei…


Poezia poate ascunde în ea sufletul Luminii? Sufletul Luminii poate fi ascuns? Se vede că da. În intimitatea fiinţei, acolo unde aproapele şi departele se logodesc şi se
cunună. Ea stăruie – halo reflexiv în jurul fiecărui nume şi ne conferă
privilegiul de a fi, acum şi de-a pururi.


Poezia este bogăţia săracului, e cea mai de preţ avuţie pe care, cu iubire jertfelnică, autorul o depune obol, pe altarul sinelui, unde flacăra focului sacru luminează potirul
cu vin şi pâinea cea suprafirească, pregătite de împărtăşire…


Un mănunchi de iubitori de frumos, legaţi cu noduri semantice de sublimul din ei înşişi, oferă prin această Antologie un dar
nesperat: o fărâmă de miez ancestral, incandescent, care poate face lumea mai
suportabilă.


„Îmbrăcaţi cămaşă albă şi scrieţi dimineaţa”- spunea poetul leton Imants Ziedonis.


Poemele cuprinse în această Antologie – sunt păsări albe, gata să-şi ia zborul în azurul nesfârşit. Un zbor săgetat de păsări măiestre –
cuvintele. În fiecare pasăre sălăşluieşte un cuvânt de taină. Nu puneţi zăvoare
la uşi. Singurătatea poemelor e ca un halo pe frunte de sfânt… Sufletul vorbei
răsare din lut, se leapădă de umbre, aşa cum s-ar lepăda de întunericul
nepământean al urâtului.


Într-o continuă stare de har, în sanctuarul de sine, poetul ne trimite braţul de crini parfumaţi, ademenitori şi îmbătători. Oficiind ritualul tăcerii, el se slujeşte de
propriile arderi. Şi iată, ochii noştri văd!!!


Ce văd? Se întreabă, peste măsură de uimiţi, oamenii. Ce văd ei şi noi nu vedem? Ce aud ei şi noi nu prididim cu auzul? Văd lumina de sine izvorând, punctul pe (i)inimă… Trebuie să
ai ochii limpezi, dar, limpede nu poţi vedea decât cu sufletul.


Poemele acestea sunt hohotele mâinilor, ecoul picăturii de linişte în apele lăuntrice. Albul memoriei capătă forme şi rotunjimi temporale.


Poezia uneşte, edifică, îmbunătăţeşte, strânge-mprejur, - oferă căldură, complicitate, alungă cât colo singurătatea.


Să ne bucurăm acum de noi înşine şi de cei dimprejurul nostru! În numele Poeziei!


Încă mai putem să mângâiem arbori, să primenim o fântână, să dăm nume unui copil, să mai hrănim un prigor, oficiind cu gesturi hieratice faptul de a sorbi culorile şi miresmele
dintr-un lujer de crin.


Să ne câştigăm armonia, paradisul pierdut. Doar aşa vom putea, între o vremelnicie şi alta, să dăm naştere unui timp etern, al tuturor lucrurilor.


Şi, să ne câştigăm în felul acesta, dreptul la nemurire.


Poezia – dreptul nostru la spovedanie. Triumful asupra ispitei, asupra neputinţei, călcâiul gingaş strivind capul veninosului şarpe…


O taină a zămislirii spirituale…


Poezia, al cărei nume e tulbure şi seducător, suav melancolic precum glasul toacei din lemn de cireş, chemându-ne la ruga comună, ca sunetul tânguitor al limbii de clopot vestind
ceasul vecerniei.


Nume dulce pentru buze neprihănite, duios şi alinător ca un cântec de leagăn.


La rostirea ei se deschid izvoarele, cerurile se spintecă în prăpăstii de-azur prea înalte, cele vremelnice se mistuie-n cele eterne, munţii se pot disloca şi rostogoli şi se
pot înălţa iarăşi, maiestuoşi, într-o clipită.


În numele tău, Poezie, ne purificăm şi ne înnobilăm făptura. Ce melodie celestă!


Numele Poeziei aninat la piept pe dinăuntru. Ca să ne dea tărie în atingerea cu Infinitul. În care păşim, de la neliniştea lumii la pacea lui Cristos.


Ea ne distinge de celelalte fiinţe. Dar şi ne apropie de celelalte făpturi, înfrăţindu-ne, în numele aceluiaşi Dor mistuitor de frumos.


Poezia – cea care ne redă libertatea de a crede.


A te recunoaşte în altul, a-l recunoaşte pe altul în tine, fără a te confunda însă cu alţii, această empatie firească – ne este dată şi prin această Antologie de Poezie.


Naşterea acestui nou Prunc de Lumină este un eveniment benefic care îmbunătăţeşte destinul celor care-l aşteaptă. Orice naştere e o taină învăluită-n lumină duhovnicească, e un dar
sublim din mâini divine. E un prinos sufletesc adus de creatori, Creatorului
Suprem. Omagiu, ofrandă, jertfă. Pe rugul de linişte. Pe rugul iubirii.


O naştere în duh, o naştere spirituală, o sfântă plămadă de inefabil.


Cu dăruire jertfelnică şi cu o ardere pe măsură, se înfăptuieşte acest act sublim, într-o fericită comuniune de spirit, astăzi, prin acest volum – care ne înveşmântează într-o
pace înaltă în care adâncul de sus se oglindeşte în adâncul nostru, ne deschide
ochiul inimii şi ne întemeiază sufletul pe iubire.


Graţie muncii asidue şi jertfelnice a Valentinei Becart cea veşnic îndrăgostită de frumos, care a avut ideea generoasă de a aduna creatori de toate vârstele şi condiţiile, ne bucurăm
astăzi împreună, de această naştere.


Gaudeamus, igitur!



Cezarina ADAMESCU


10 decembrie 2009



............................................................................
*

Să arzi…


pe altarul cuvântului, ardere când domoală şi blândă, când mistuitoare, aş îndrăzni să afirm, că este un privilegiu – nu tocmai la îndemâna oricui.


Unul dintre aleşii sorţii (Michelangelo) era în stare să-şi ardă degetele cu flacăra cu care îşi lumina drumul ( aşa cum scrie Octavian Paler), durerea incitându-l, determinându-l să
creeze cu mai multă îndârjire. Cu cât
„focul” va atinge corzile cele mai sensibile ale sufletului, ale
trăirilor, cu atât poetul va aşterne pe hârtie cuvinte ce nu vor putea fi
„stinse” odată cu trecerea invincibilă a timpului…


Eliberarea Cuvântului din temniţa logicii, raţiunii… îi este refuzată de multe ori. După mari sfâşieri în adâncul materiei… apare punctul luminos, momentul revelator când este smuls
„vălul” de pe chipul adumbrit al semnelor… Cuvintele se deschid către cel ce le
caută – într-o măsură mai mare sau mai mică – dar niciodată nu-şi dezvăluie pe
deplin adevărata înfăţişare, adevărata semnificaţie…



… Tu, căutător de semne –


nici o mie de nopţi de nesomn


nu vor fi destule pentru a descifra


prima taină a devenirii…



Indiferent de obstacolele care apar în cale, forţa şi frumuseţea gândului aduc pe buzele însetate ale poetului – cuvântul - ce se înalţă
biruitor peste toate anotimpurile. Poetul, acest Prometeu neînfricat, deschide
porţile necunoscutului în căutarea spaţiilor pure, în căutarea magiei şi a
povârnişurilor ispititoare… El este visătorul ce se hrăneşte cu propriul sânge
nomad. Într-o lume a instabilităţii lucrurilor, a înfrângerii, rătăcind prin
labirintul tenebros al sufletului – poetul simte nevoia să se confeseze. Poezia
devine astfel o adevărată confesiune . Refuzând îngrădirea între limitele
existenţiale, poetul îşi asumă în scrierea sa confruntarea cu marile întrebări
ale fiinţării în faţa neantului… confruntarea cu trăirile sale, devorate,
măcinate de căutarea neobosită a absolutului, a Căii neumbrite de îndoială.



Rod al imaginaţiei şi al sensibilităţii, lirismul ia naştere ( de cele mai multe ori) dintr-un amestec de speranţă şi strigăt, de iluminare şi
chin, de pendulare între sacru şi profan… Privind în oglinda propriei
conştiinţe, aparent detaşat, poetul (spirit incandescent, predispus
introspecţiei şi meditaţiei) se opreşte o clipă, întrebându-se mirat: „ Cine
eşti, imagine efemeră, chip de lut?”


Întrebarea odată rostită, nu poate rămâne fără ecou. Flacăra cunoaşterii bântuie conştiinţa poetului – neîmpăcat cu senzaţia „de vid metafizic” - acesta încercându-şi aripile şi
zborul în „necunoscut”… în imaterial şi ilimitat. Purtând amprenta fragilităţii
lucrurilor, eul lăuntric porneşte în căutarea certitudinii propriei identităţi,
identitate „risipită într-o lume a aparenţelor”.


Poetul simte nevoia permanentă de a-şi îmbogăţi limbajul, de a găsi noi mijloace de expresie şi, astfel – Cuvântul scris – purtător de semnificaţii şi sonorităţi fine,
profunzime, emotivitate radioasă…
să aibă forţa să producă reverberaţii
cu ecouri infinite în sufletul cititorului.


„… şi dacă se va afla, întâmplător, că strigătul de la


miezul nopţii nu este altceva decât un „scâncet”… zorii


se vor „spăla pe mâini” precum Pilat din Pont…”



Valentina Becart



..................................................
mulţumesc celor ce şi-au "dăruit" cuvântul...
cu drag,
valentina

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Delia Staniloiu pe Februarie 22, 2010 la 6:36pm
Am primit si eu Antologia, va multumesc doamna Valentina, fara domnia voastra nimic nu ar fi fost posibil.....sint mindra sa fiu vecina cu atitia oameni valorosi....multumesc din inima.Un dar mai frumos ca acesta, nu se poate.
Comentariu publicat de DOBRE IOANA pe Februarie 22, 2010 la 4:56pm
Antologia noastră este o bijuterie, fără falsă modestie! Felicitări tuturor participanţilor, iniţiatoarei, editurii! Să vă dea Dumnezeu sănătate! Vă iubeşte, Ionela.
Comentariu publicat de Georgeta Resteman pe Februarie 21, 2010 la 3:15pm
Felicitari Valentina!
De-abia astept sa vad volumul!
Si .. a propos de lansare... ce-ati spune de o lansare organizata la Baile Felix??? Cei care au fost anul trecut in Tabara "Esente si NUFERI" pot confirma faptul ca e minunat in mai la Oradea si la NUFERI! E o propunere... astept reactia participantilor...
Comentariu publicat de Delia Staniloiu pe Februarie 21, 2010 la 2:00pm
Noi va multumim (niciodata indeajuns) pentru ca a fost posibila aceasta minune......abia astept sa ma intilnesc cu aceasta mult dorita antologie.
Comentariu publicat de CRISTESCU EMANUELA MARIANA pe Februarie 21, 2010 la 1:27pm
E foarte frumos, felicitari! Astept cele 4 volume comandate!
Comentariu publicat de Djamal Mahmoud pe Februarie 21, 2010 la 11:48am
Multumesc frumos, am fost anuntat ca au ajuns cartile la adresa indicata de mine.

multa stima si mult succes in continuare
Comentariu publicat de valentina pe Februarie 21, 2010 la 11:40am
lansarea va fi în luna florilor (mai)...
vom discuta...

doar fericire vă doresc!
gânduri dragi,
valentina
Comentariu publicat de TEI GEORGE pe Februarie 21, 2010 la 11:37am
La mulţumirile mele se vor adăuga, desigur, şi celelalte voci din această antologie... O lansare, cândva ?...
Comentariu publicat de Serban George pe Februarie 21, 2010 la 11:36am
Tot ce am citit pe acest blog a fost o încântare sufletească pentru mine. Mânuiți atât de frumos cuvintele și gândurile de te face să uiți cotidianul în care trăim. Felicitări și multe mulțumiri!...
Comentariu publicat de ada chifor pe Februarie 21, 2010 la 11:26am
Am primit cartea. Multumiri.Felicitari Valentina Becart!
Nadajduiesc ca daruirea ta va fi rasplatita cum se cuvine in multumirea sufleteasca a actului de cultura veritabil.

cu pretuire ada chifor.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor