- Ne-au obosit cuvintele, iubire,

Dar au brodat sub pleoapa mea subţire

Atâtea amintiri, că n-am regrete,

Le-adun buchet să le păstrez, poete!

 

Ne-au obosit cuvinte nerostite

Care-au săpat adânc în noi, iubite,

Vezi ridurile ce-mi tivesc privirea,

Am cunoscut dispreţul şi mărirea.

 

Ne-au obosit cuvintele, străine,

Poate cândva te-aş fi chemat la mine

Să te dezmierd c-o lacrimă fierbinte,

Dar tac urlând că nu găsesc cuvinte.

 

- Cuvintele au transformat în floare

Distanța dintre noi, covârșitoare,

Iar mâine vor rămâne nestemate,

Dorințe-nchise într-un cuprins de carte.

 

Metafora în roșu-nveșmântată

Va înflori de fiecare dată,

Când obosesc cuvintele să-ți spună

C-am cunoscut o dragoste nebună

 

Ce m-a făcut să trec înot Cibinul,

Să-mi întâlnesc în burgul tău destinul

Şi să-mpletim din stropi de apă vie

O mie una nopţi de poezie.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 74

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor