Vai! Stihuri vreau s-astern cand lumea geme


Sa-mi uit durerea azi ascunsa-n dor


Si printre ani lumina iar sa zbor


Sa las in urma ce-i mancat de vreme



Sa ma imbrac intr-un romantic vis


Pe care poate tu si voi nu-l vreti


Azi eu voi mai dansa prin norii creti


Iar maine voi urca intr-un abis



Mi-i ceata mult prea deasa imprejur


O las sa se rasfete cat o vrea


Ma scald intr-un eter divin impur



Primit-am visul de la steaua mea


E rece ca si sufletul tau dur


Si ranced ca si viata noastra grea


Vizualizări: 25

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de GOGA GR. CONSTANTIN pe Septembrie 17, 2010 la 7:32pm
Contingent "mancat de vreme", cu alteritate "ranceda", transcendent in vis stelar, imanent in rece si abis. . Abandon al eului biologic in eu poetic, ipoteza si concluzie interjectionala(Vai), de la naivitate la luciditate, ca si de la cuvant la metafora, pe versantii vietii...literare.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor