ieri te-am confundat cu luna...
corp de aur, nuri pe chip,
azi, când mi-ai zâmbit întruna,
simţurile-mi s-au ascuţit!

am închis o clipă ochii
în extazul de lumină,
să vă închipuiesc în rochii,
să ştiu care-i mai divină...

dar veşmântul nu m-ajută,
căci lumina-i prea profundă,
poate veşnicia-i nudă!
cu ce simţ s-o văd prin umbră?

doar tactilul pentru-angelic,
mi-ar mai risipi-ndoiala...
acel zbor prin epdermic,
ar afla orânduiala...

ori să aflu după gust?

i-am dat lunii un sărut, 
pe lumina-i instigantă,
dar ea...doar s-a prefăcut 
că s-a-nfiorat deodată...

luna pare că se frânge
de-o sărut alunecat,
dar lumina ei se stinge...
poate-aici v-aţi inversat!

cum să aflu?

cum să simt tactil lumina,
ori să gust din veşnicie?
de m-ajuţi, voi lua eu vina
şi-am să ard...şi-n poezie...

din adâncul meu te rog,
să m-ajuţi să gust lumina,
să vii tu cu ea deodată
şi în palme să vă torn, ca un drog.
să v-aştern...şi vraja toată
s-o ia una!

Vizualizări: 62

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor