Ce-ar fi să ne liniştim?! În jur nu-i decât iarnă.
Nimic grav. Doar iarnă.  Ceva ger, ceva fulgi albind purificator
pe linţoliul aşternut peste pieptul celui coborât în zăpadă.
Se lasă lin peste lume o copertină de fulgi şi creşte,
tot creşte troianul în straturi de copertine de fulgi.

Şi totuşi, dă-mi mâna! Dă-mi mâna!
Scoate-mă din străfundurile întunecoase ale zăpezii!
Eu am atins primul pământul cu mâna sub greutatea zăpezii
unde am zgâriat prima copertină de fulgi  
aşternută acolo pe când încă era noiembrie afară
şi mai cădeau şi frunzele odată cu fulgii.  
 
Acum întind către cer mâna mea de pământ îngheţat,
mâna mea de pământ odihnit sub ultimul strat de frunze
sub primul strat de zăpadă,
mâna mea împodobită cu fulgi prăfuiți de noiembrie
şi îmi zic ce ar fi... într-adevăr, ce ar fi să nu mai existe
între mine şi cer nicio copertină?
Poate doar a copertină de îngeri.

Vizualizări: 38

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor