divin contur al viselor ofrande,
ce-mi dăruieşti lumina nesfârşirii,
înlănţuieşte-n tine o vină ce mă arde,
să o prefaci apoi în ţel desăvârşirii!

de vei sorbi din chinul meu fatidic,
ai să ajuţi un suflet să renască,
cenuşelor de van le-ai da un rol idilic,
hrănind din tine o foame nelumească!

din măreţia ta de aur, de aripi şi de bolţi,
atât de veşnic înălţate-n mine,
precum un cioplitor e însetat de dălţi,
mai cruntă este setea de-a te zidi în mine!

ca un Manole creând o clipă de etern,
rugând dezlănţuirile să îi oprească Ana,
mă rog şi eu statornicia să-ţi aştern,
într-un contur ce-o să-l zidească pana!

Vizualizări: 107

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor