Daţi drumul la câini, la câini mari,
la câini negri, la câini lupi;
obligatoriu negrii, obligatoriu lupi,
să sfâşie carnea ce încă mai ştie
de tine,
de mine,
de noi,
de filozofica adâncire în iubire,
de ancestrala nevoie de amor.

Daţi drumul la câini,
să sfâşie, să muşte, să rupă
bucăţi mari, de carne cu sânge,
de sânge cu carne,
să împrăştie vântul ce-a purtat vise,
să alunge stolul cu porumbeii de dor,
să risipească zării buburuzele flămânde,
şi mereu, mereu,
iubirea să nu îşi mai strige
steaua, noaptea, parfumul, fierbintea-i unduire
celui ce nu a învăţat să svarle piatra de râu.

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor