Dacă eu aș fi o frunză aș îngălbeni cu greu
pentru că a mea trăire ar slăvi pe Dumnezeu.
Dacă eu aș fi o pană n-aș cădea în vreun izvor
căci o aripă, de-i frântă, nu se mai avântă-n zbor.
Dacă eu aș fi un soare aș luci pe-un cer de-azur,
când aș mângâia vreo floare n-aș vrea vlaga să i-o fur.
Dacă eu aș fi natura m-aș înviora în mai
și din mine, peste veacuri, s-ar ivi și iad și rai.
Dacă eu aș fi iubire nu m-aș transforma în zeu
ci umbrită de trăire aș sta lângă Dumnezeu.
Dar eu sunt făptură vie... Sunt din apă și din lut,
nu mai beau apă sălcie, nu mai dorm în așternut.
Fân uscat și flori mărunte mă alintă când mi-e greu
iar în suflet și sub frunte azi stau cuibărită eu.

Vizualizări: 61

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de zadic ioana pe Iunie 3, 2018 la 3:15pm
Comentariu publicat de zadic ioana pe Iunie 3, 2018 la 3:13pm

Dragă Nuțule, mulțumesc pentru popas și comentariu!

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Iunie 3, 2018 la 5:52am

Dar eu sunt făptură vie... Sunt din apă și din lut,
nu mai beau apă sălcie, nu mai dorm în așternut.
Fân uscat și flori mărunte mă alintă când mi-e greu
iar în suflet și sub frunte azi stau cuibărită eu.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor