Dacă într-o zi absența mea ar cădea

ca o umbră în ochii tăi,

nu uita că cei care plȃng sunt îngeri.

Nu uita, în acea zi îmi voi pune

capul pe genunchi

și-mi voi plȃnge singură absența.

Tu să nu plȃngi!

Pune-ți tristețea pe-un fir de briză

și trimite-o pe valul înspumat al mării,

eu șoapta-ți o voi auzi

și-n căușul palmei mele o voi ascunde.

Voi ține pumnul strȃns la pieptul meu

să nu îmi scape tremurul glasului tău.

Dacă într-o zi o pasăre îți va poposi pe umăr,

să n-o izgonești, s-o lași, că-ți va cȃnta

dragostea mea nemărginită, dincolo de imensitatea

mării care învolburează inima mea plină de duioșia

 sufletului tău!

Las-o să-ți stea pe umăr și să te privească

neîndestulător și privește-o și tu

cu sufletul tău cald, atȃt de cald

încȃt apele ar fierbe în creuzetul lor!

Privește-o cu marea din ochii tăi

și las-o să-ți cȃnte căci va fi întruparea mea!

 

Urfet Șachir

Mangalia, 25.05.2015, h 23.50

 

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor