îmi strigam gândul din marginea silabelor

când ai trecut prin aerul de martie

fără să știu că frunzele aud

asaltul lacrimilor mele încă nerostuite

 

mă strigam pe mine pe numele meu

foșnind literele de sărutul vântului

care

fără milă

îmi mușca stânjenitor din buze

 

chiar mă atingeam cum se atinge aerul

de vârful biciuștii

când ai făcut cu mâna unui desen imaginar

 

am întors privirea

mă urmam în formă de întuneric

intrându-mi adânc sub piciorul desculț

al sufletului

făra să știu că din rădăcina părului curg cuvinte

 

apoi s-a înserat

apoi s-a făcut noapte

apoi a apărut o stea care învăța să cadă

peste tîmpla mea rece

fără să învăț nimic

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor