Eu sunt a celui care mă va recunoaşte, a celui care-şi va aminti cum ne-am mai jucat împreună  de nenumărate ori şi în nenumărate timpuri. Tu ştii că-mi place să mă joc de-a formele de viaţă organică sau nu, de-a iubirile, de-a v-aţi ascunselea…tu ai acceptat jocul de dragul întâlnirii, căci fiecare regăsire este o explozie vie, în faţa căruia Universul zâmbeşte lumină.

 

Eu sunt a celui care-şi va aminti ca mi-a promis că mă va găsi, chiar dacă mă voi ascunde şi de mine însămi, care mă va afla oricum şi oriunde, fie doar şi pentru că m-a mai găsit de neştiute ori şi în nemăsurate timpuri.

 

Ne-am jucat de atâtea ori cu propriile reîncarnări…dar până acum n-am reuşit să te păcălesc… pierdeam de fiecare dată fericită jocul, îmbrăţisându-te până la contopire, sperând la o nouă provocare…pierdeam cu gândul că mă ştii prea bine şi n-am nicio şansă şi mă auncam atunci într-o altă poveste…sau poate că tocmai asta îmi dădea puterea de a mă juca…

 

Sunt a celui care mă va identifica în el însuşi, ca pe o parte a lui, de care îi este dor de fiecare dată, în  fiecare nouă viaţă…care mă va regăsi în el, aşa cum regăseşti hipnotic o amintire pierdută în tenebroase vârtejuri!

 

Sunt a celui care mă va descoperi în adevăr crud, aşa cum descoperă un copil că Moş Crăciun nu există…nu mai există…care va ştii că sunt a lui, nu după cum sunt acum, ci după cum am fost deja de atât de multe ori…

 

Imi amintesc începuturile de lume…eu yin nedefinit, tu yang infinit, ne diferenţia doar intenţia… eu vroiam să dăruiesc, amplificându-mă în gesturi undă, iar tu mă primeai infinitizându-mă…şi eu zâmbeam copil…

 

Am fost “tac” din ticăitul ceasului cosmic care se potriveşte după pulsul universului…

 

M-am ascuns în oxigenul din apă şi te-am adăpat atunci când ai ales să fii o sălbăticiune speriată… m-ai sorbit însetat, iar eu m-am scurs în tine îmblânzindu-te.

 

M-am dosit apoi în prima zbatere a aripii unui fluture prospăt ieşit din cocon, iar tu ai alungat norii pentru a te desfăta cu mine…

 

M-am tăinuit în cel mai groaznic secret, vârându-mă veninic în cea mai întunecată frică a ta…şi tu ţi-ai zdrobit sternul pentru a mă scoate de acolo…şi ai zâmbit copil…

 

Imi amintesc, cum într-un secol, ți-am fost gând…apoi umbră…şi mai apoi o parte din tine…să fi fost coasta…nu-mi mai amintesc…decât gustul tău sărat pe dinăuntru…

 

Uneori îţi lăsam ca indiciu mirosul pleopelor mele atunci când închid o amintire cu tine…sau aerul cald de dinaintea sărutului. O rădăcină strâmbă în care tu să te împiedici şi să mă culegi.  

Tu mă găseai în toate femeile pe care le-ai trădat căutându-mă… căci buzele tale nu pe ele le sărutau, ci dorul de mine, ca parte din tine…mai pierdeam neglijent tocul pantofului cui pe treptele deziluziei şi ghimpii trandafirului alb când mă dăruiai alteia, şoptindu-mi “ştiu că eşti tu!”

 

Alteori m-am ascuns în buzunarul cămăşii tale albastre şi m-ai găsit udă, uscându-mă pe culmea rufăriei tale murdărite de gânduri-teamă şi emoţii-îndoială. Sau sus, în vârf de brad, în colţ de strâncă, în praf de potecă adulmecându-ţi zborul de deasupra cerului sau pasii care mă traversau.

 

Ţi-am fost pe de-a rândul mamă grijulie, fiică iubitoare, soţie devotată şi amantă arzândă ca să ne putem cunoaşte amândoi în toate formele iubirii, să ne îmbrăcăm unul pe altul în straturi fecunde de iubiri atotcuprinzătoare.

 

Ţi-am fost aluniţa de pe deget şi m-ai ţinut acolo pe post de verighetă timp de două vieţi… “te-am găsit, te-am găsit!” urlai în mijlocul secolelor…şi eu zâmbeam copil!

 

M-ai recunoscut atunci când am fost doar o culoare în stropii lui Jeff Rowland…

 

In alte vieți m-am ascuns atât de bine că m-ai găsit abia la final…dar eu am aşteptat cuminte şi am sperat până la ultima ta răsuflare…

 

Acum am venit lângă tine, sunt chiar aici, sub nasul tău…şi tu nu mă vezi pentru că-i prea simplu, pentru că te-am obişnuit cu căutarea, pentru că nu poţi să crezi neîndoielnic că sunt eu. M-am ascuns în evidenţă…şi cred că de data asta am câştigat…ce zâmbet tăcere!

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Daniela DUmitrescu pe August 3, 2011 la 10:37pm

Atunci hai sa mai incercam o data!

 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor