De ce nu mă minţi Iisuse,
de ce-mi spui că este greu,
că pe lume sunt cătuşe
şi că rău e rău mereu?

De ce nu mă minţi, Tu, Doamne?
vreau să-mi spui că e uşor,
că pe lume nu e foame
şi că rănile nu dor.

De ce port vina astei lumi?
cupa intrebării-o sorb,
ce beznă s-a lasat pe ulmi –
cel ce vede este orb?

Dor de mai îl torn în toamne,
firul amintirii-l tai
cu iertărea păcii, Doamne,
şi cu nopţile din rai.

Un blestem străvechi apasă –
este har sau întâmplare?
este boală ticăloasă ?
port în mine o-ntrebare.

De ce nu mă minţi Tu, Sfinte?
spune-mi că sunt doar grădini
să nu-mi mai aduc aminte
nici de spini şi măracini.

Vizualizări: 37

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor