Făcută tu din lut, femeie,
Şi tu bărbat, din lut făcut,
De ce la fericire plângem,
Şi la necaz, în lacrimi, ca să scăpăm,
ne-am vinde tot avut!

Şi când venim pe lume, plângem,
Şi la botez, noi ardem lumânări,
Şi când plecăm din astă lume,
Tot lacrimi cristaline pe obraz avem,
şi iarăşi, ardem lumânări.
Apoi, pe lungul drum al vieţii,
La fericire, sau necaz, aducem flori,
La fericire, sau necaz, noi plângem,
La fericire, sau necaz,
de ce, noi, ardem lumânări ?

Vizualizări: 55

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Ianuarie 16, 2012 la 1:23pm

pe lungul drum al vieţii la fericire plângem si la necaz, în lacrimi, noi ardem lumânări chiar dacă din lut suntem, fie BARBAT, fie FEMEIE, caci doar lumina ne indruma...

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Ianuarie 14, 2012 la 2:14pm

Buna intrebare! Poate ca gasim si raspunsuri: lumanarea inseamna  LUMINA si se aprinde atat la botez, cununie religioasa, cat si la moarte. Asa cum plangem de fericire, plangem si cand suntem tristi...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor