De ce nu suntem fericiti cand suntem fericiti

De ce nu suntem fericiti cand suntem fericiti

 

 

 

Corform ultimelor studii efectuate in semiconstientul adormit al subsemnatului, dimineata si seara, pe la vremea visatului cu ochii deschisi, procentul de placere necesar pentru a  asigura fericirea fie si pentru un minut pe zi e destul de scazut, surprinzator sau nu pentru timpul de afara sau pentru vremurile dinauntru, cam albastre daca tinem cont de toate prognozele nascocite in aceeasi perioada prielnica. Si deci, caci in acest univers putem pune deci inainte sau dupa concluzie, rezulta ca nefericirea noastra depinde doar de nepriceperea de a o evita; printre miile de alegeri zilnice eu fac una de bun simt: ascult muzica buna si mananc paine in ou cu zahar si ceai studentesc 10-15 minute pana se sesizeaza forurile superioare din constiinta mea incarcata si ma trimit sa verific acustica patutului cu zornaitoare. Din fericire (sic) melodiile de la Beatles sunt scurte si pot asculta destul de multe in intervalul amintit.

Aceleasi studii mai mentioneaza aparent un paradox: fericirile mari sunt incompatibile cu fericirile mici, se exclud reciproc dintr-un motiv pe cat de ciudat pe atat de simplu: cele mari coplesesc cu puterea lor astfel incat subiectul este nevoit sa se retraga in partea cealalta, fie si din solidaritate cu restul lumii sau doar din obisnuinta ori rea vointa; cert e ca suntem mai fericiti sa fim putin fericiti si nimeni nu stie asta mai bine decat natura care ne trimite din cand in cand cer senin si norisori pufosi...

In acest moment subsemnatul se enerveaza fara motiv si deodata toata muzica se transforma intr-o galagie infernala din care trebuie sa evadeze...mai avem putina cafea si stirile nu s-au terminat inca la protv, isi spune el superior, caci vizioneaza stirile ca pe un film prost si lipsit de umor. De ce nefericirea altora ne face placere? Evident dintr-un sadism menit sa ne impace cu noi insine si sa ne impinga mai departe, cu constiinta ca am trecut din nou peste o mica fericire...Da, chestia cu micile fericiri zilnice e un cliseu deja, asa ca ne intoarcem la ce stim mai bine: eu, aici si acum, bineinteles cu o nerabdare ascunsa pana diseara cand se linistesc toate si cand va fi timpul sa ne apucam de alte studii...

 

 

Vizualizări: 97

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor