De la un timp, nu de la naștere îmi fac cont de ani,
Ci mai curând din calcul de scadență,
Până la schimb de neuitat din existență
Și uimitor suntem iar tineri... mai bălani.

Și faci proiecte tot mai multe, înțelepte,
Căci matematica o știi de riguroasă,
Fără surprize și-ai și mână norocoasă,
Să-ți mai câștigi ceva la genele perfecte.

Și-atât de-obișnuit îți ești de zi cu zi,
Că nici schimbări nu-s certe, evidente
Și oricum le știi cum că se trag din alimente,
Iar c-o dietă le repari, poate... mai știi?!

Surpriza neplăcută-i tot de afară,
Când alții-ți fac remarci, invidioși,
Crezând că toți ajung ca ei într-o zi moși...
Și moral te resuscitează-n tânăr iară.

Așa, din ce în ce mai vechi în optimism,
Te-aduni pentru rezerve-ți presimțite,
Ce-o zi vor naște iar în lumânări sărbătorite
Cu flori și-un nou certificat... Cât misticism!

Noroc că totul e doar gândul în progres,
Ce nu sfârșește, ci se naște-ntr-un... ”De ce-s”?!
12.02.2012

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor