EXPERIMENTUL

Aderarea României la UNIUNEA EUROPEANĂ a fost un eveniment important, pentru ambele părţi, dar şi o experienţă esenţială pentru această zonă de lume, numită Europa.

Zona e una destul de interesantă pentru că poate fi un areal bun la toate, se pot testa modelele europene, modele sociale, politice, etice, adică noile modele fabricate în laboratoarele politice interesante, pentru că trebuie să recunoaştem, e nevoie de un nou suflu.

Pe de o parte Europa care se consideră baza, a trecut de faza ei buna, e în faza imperiului care îşi caută birocraţia, edictul şi epistolele la margine de hotar.

Pe da altă parte noile state care au făcut pasul într-o organizare altfel, mai democratică, dar şi mai expusă, pot aduce un nou suflu lumii bune, dar au nevoie de bani, de informaţie, de oameni, de răbdare, poate o răbdare mai importantă decât cea de după al doilea război mondial. ...

Dar să fim sinceri, Europa nu mai are răbdare ...

Cred că în această fază de timp şi spaţiu, România este de fapt Experimentul România pentru membrele fondatoare ale Comunităţii şi asta se poate vedea din aspectele care ne marchează fiinţa, care ne atrag în vâltoarea zilnică a ştirilor, a schimbărilor, a lucidităţii şi a lacrimei nespuse.

Deşi marile puteri în mare măsură nu respectă legislaţia U.E. , România este obligată să o facă, se urmăresc de la distanţă efectele, se pipăie schimbările numite evoluţie şi reformă, se calculează impactul pe cap de locuitor, pe cap de trib şi de şef de trib. E un calcul permanent, fără paşaport.

Marile puteri preferă să plătească pentru nerespectarea directivelor europene, dar noi avem doar şansa să le respectăm, pentru a proba până la piele, până la os, efectele deciziilor care se vreau cele mai bune într-o zonă fără capital adecvat pe măsură, fără logistică, infrastructură şi, iată, miel de Paşte.

Se testează tot felul de agenţii, printre care şi ANI, care e un model specific, poate unic în Europa deoarece ar putea crea o bază de date pentru cei cu bani, pentru cei care manipulează capitalul, o bază experiment, până la limită, pentru ca fondurile Europei să nu migreze spre România, spre est, aduse de „ băieţii deştepţi „ , ci să rămână în marile bănci, la mari adâncimi, fără a ieşi la lumină spre est, ci mereu spre vest.

Un astfel de experiment are nevoie Europa, pentru că aici se pune problema tensiunii de rupere dintre capital şi gulerele albe, dintre principii şi forţă, iar rezultatul ar fi bun pentru a vedea cât rezistă lumea la aceste forţe contradictorii.

Cine are baza de date a celor cu bani, poate controla totul. Dar oriunde în lume cine ajunge la putere, are magnetul, orice ar fi, o astfel de agenţie ar rupe forţa de atracţie şi ar da puteri celor cu gulere albe, filozofilor necesari şi celor de profesie guru.

Se testează schimbările modului de viaţă ...

Transhumanţa oierilor face parte din fiinţa României, aici am putea da lecţii Europei despre felul cum creşte iarba în urma turmelor, despre alimentaţia naturală, aici am putea da exemple de cum te poţi îmbrăca corect şi de cum poţi trăi în aer liber, la fel ca la început.

Exemplul de a merge pe jos, într-o lume în plină mişcare ...

Zonele de transhumanţă există în România de mii de ani, oamenii există, dar, evident, acestea toate pot face o concurenţă puternică producătorilor industriali de produse alimentare, de alte produse pe piaţa unică europeană ....Şi trebuie văzut dacă se rezistă la transportatul oilor cu aeroplanul ...

Aici Europa ar trebui să adopte modelul Carpaţilor cu aer curat, înalt ...

Mulţi români pleacă în lume pentru a putea trăi, se experimentează mişcarea lumii spre lume, în aşa fel încât ţările subdezvoltate să aibă un lor aici, la margine de imperiu, prin mişcarea oamenilor în căutarea locurilor mai bune de viaţă. Valuri de oameni din alte colţuri ale lumii vin în România, ca să ia locul românilor în căutare de capital, pentru că aici e mai multă ... lumină, vorba poetului, care a zărit lumina pe pământ ...

Europa are nevoie de hotare bune la marginile ei, iar România ştie lecţia, e o lecţie pe care a învăţat-o în timp sub presiunea marilor imperii, e dispusă prin oamenii ei la acceptarea rolului, definit ca unul important pentru centru european. Pentru a se dezvolta în linişte continentul are nevoie de linişte la hotarele nevăzute ale munţilor, râurilor, ierbii nebune ...

Chiar şi tensiunile politice dintre parlament – preşedinte - guvern sunt un experiment necesar, e nevoie să se cunoască dacă o ţară poate renunţa la puterile ei specific democratice în favoarea puterii unice a instituţiilor europene, pentru că ideea pluteşte în aer, nu-i aşa, dacă tot avem regulamente, directive, decizii, noi dor le primim şi ne modelăm, prin birouri de consultanţă şi prin ong –uri .

Constituţia Europeană îşi face loc înainte de a fi aprobată, e nevoie de spaţiu pentru noile reguli în politică, parlamentul poate fi şi altundeva, oriunde în Europa, dar să fi unicul, iar preşedintele doar un guvernator care să aplice legile, iar politrucul român, să fim atenţi, e fascinat de puterea care să în spatele puterii sale, una de fier, în stil Imperiu Roman...

Dacă experimentul reuşeşte atunci, el poate fi aplicat oriunde în Europa ...

Lipsa valorilor creştine din ecuaţia schimbării, dă instabilitate, gulerele albe pot primi ceea ce nu au visat, puterea din spatele codului de trecere, a codului pin.

Tensiunea dintre libertate şi birocraţia desenată după reguli de tot felul, inclusiv privitoare la modul de merge pe jos, e una care cere experiment. Dar să nu uităm Brâncuş a plecat pe jos de undeva dintr-un sat românesc şi a cucerit lumea, cu modul său de gândire, unul al liniştii interioare şi a modelării sufletului uman cu dalta subţire şi delicată a luminii.

Exemplele ar putea continua, evident, comisarii europeni au idei, iar noi nu ne-am hotărât dacă abordăm lupta de a fi în Europa ceea ce suntem, cu un tezaur spiritual bun, nevăzut, dar greu de zdruncinat, capabil să facă faţă schimbării lumii de astăzi, la intersecţia marilor bulevarde ale circuitului ideilor în natură şi ale schimbărilor planetei ca loc de casă pentru oameni de pretutindeni, din zona vieţii ca viaţă, pur şi simplu ...

În acest experiment am putea veni cu experimentul nostru, cât rezistă imperiul la înţelepciunea nevăzută a celui anonim care ŞTIE cu adevărat lecţia de a rezista, de a administra pământul acesta numit România, de a-l păzi şi de a-l lucra, simplu, cu putere, clădind un altar din pietre necioplite, la sfârşitul anotimpului, pentru sărbătoarea roadelor ...

Poate un citat din Scriptură ar fi bun :

“Ecc 9:14 A fost odată o cetate mică, locuită de oameni puţini şi împotriva ei a pornit un rege vestit, care a împresurat-o şi a ridicat de jur împrejur întărituri puternice.

Ecc 9:15 Într-însa se afla un sărac înţelept care a scăpat cetatea prin înţelepciunea lui şi nimeni nu-şi mai aduce aminte de acest om sărman.

Ecc 9:16 Şi am zis: "Mai bună este înţelepciunea decât puterea; dar înţelepciunea celui sărac este urgisită, şi cuvintele lui nu sânt luate în seamă".

Ecc 9:17 Vorbele celui înţelept spuse domol sunt mai ascultate decât strigătul unui stăpân între nebuni.

Ecc 9:18 Înţelepciunea este mai de preţ decât armele de luptă; dar o singură greşeală nimiceşte mult bine. „( Ecleziastul )

Peste toate acestea nu se mai poate scrie nimic, ci un fel de linişte te cuprinde, dincolo de realitatea experimentului …

Ceea ce dă energie experimentului, iată, este ideea de a trăi mai bine pentru individ ca individ, mai liber, mai plin de putere.

Dar se poate trăi fără de din Dumnezeu ? ...

Constantin Stancu

Vizualizări: 11

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor