la început a fost cuvântul.
cuvântul care nu era cuvânt
în ordinea desluşirii morfologice.
cuvântul era sunet.
şi lui Dumnezeu, care era Lumină, i-a plăcut.
mai încolo de început, sunetele
s-au lovit între ele, s-au atins,
şi au devenit muzică;
muzica fină cu care Dumnezeu dirija cerurile.
abia când a fulgerat prima dată în noapte,
sunetele s-au aşezat în linii drepte,
şi au devenit cuvinte.
când cuvintele au atins ochii lui Dumnezeu,
transformaţi în femeie,
brusc, de nicăieri, cuvintele au picurat şoapte
pe trupul ei, şi ea a înviat.
apoi, cuvintele s-au topit în ea, în femeie,
devenind stele.
aceasta a fost prima zi de dinainte de Facere.
după aceea ştiţi ce a urmat; femeia m-a născut pe mine,
iar eu o implor, de miliarde de ani o implor,
să mă reprimească înăuntrul ei.

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor