E târziu și peronu-i pustiu

Călătorii au disparut în noapte

Un singur tren se mai aude departe                     

Iar urma pașilor tăi se mai zărește încă

În zăpada așternută azinoapte...

Ai plecat cu ultimul tren spre nicăieri

Și când ai venit ai apărut de niciunde

Ai lăsat pe peron amintirea

Unei nopți perfecte de iubire

Un parfum discret ascuns

In umbra uni zâmbet

Și pe mine...

Încă te mai aud

Încă îți simt prezența

Iar trenul e acum departe

Undeva spre nicăieri

Pierzându-se în noapte...

Pentru tine am alergat

În gara acum pustie și rece

Dar nu te-am mai gasit

Erai undeva departe spre nicăieri

Și totuși te aștept noapte de noapte

Să te întorci de niciunde...

Florentina Danu@

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor