Mă destram în noapte pe nisipul rece,
Norii-mi curg pe umeri, valu-n doruri trece.

Cioburi de lumină sparg cortina nopţii,
Cern în mâini văzduhul condamnându-l morţii.

Ţărmul sfarmă valul risipindu-mi gândul,
Cu privirea moartă te-aştept nopţi de-a rândul.

În tăcere albă zorii se adună,
Fulgii cad pe buze, glasul tău răsună.

Se şterg umbre. Marea-mi dezgoleşte faţa,
Fără ochii tăi nu ştiu dimineaţa.

Îmi îngheaţă pleoapa. Rătăcesc în mine,
De când tu te-ai dus am rămas ruine.

Raza sparge cerul. Perne sus foşnesc;
Chiar şi după moarte jur să te iubesc.

Lira mării strigă. Orizontul ninge.
Refuz viaţa dacă nu te pot atinge.

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Steliana Cristina Voicu pe August 1, 2011 la 1:09pm

Mi-a placut mult imaginea zorilor:  

"În tăcere albă zorii se adună..."

 

Versuri foarte frumoase si sensibile!


Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor