SPRE CULMI...

 

În viaţa există un drum: el poate duce la cădere, el poate duce spre culmi. Tiberiu Lăpădătoni  se confesează în cartea sa Drum spre culmi[i] simplu, clar şi moralizator. Povestea unui român din Ţara Haţegului, de la condiţia modestă de ţăran la oi şi vite la condiţia intelectualului care şi-a biruit temerile, a reuşit prin cunoaştere, o cunoaştere specială, e cunoaşterea prin credinţă, unică, puternică, dureroasă, uneori.

Cartea impropriu numită roman este o spovedanie târzie a unui om care a descoperit destul de repede în viaţă că este important să plantezi un pom, să faci un copil, să poţi scrie o carte. După lectura acestei spovedanii înţelegi că Sergiu Peterescu, eroul povestirii, a reuşit, a atins culmea, acolo unde se deschide perspectiva ţării promise… Aceasta este culmea: vederea ţării promise cu inima!

Ca tehnică de roman, Tiberiu Lăpădătoni[ii] preferă să-şi spună povestea apelând la o licenţă: numele personajului este Sergiu Petrescu. Probabil că autorul a preferat să urmărească drumul străbătut de alter ego [iii] pentru a se simţi în largul său, pentru a putea privi obiectiv şi cu perspectivă şi pentru a lăsa textul să curgă spre destinaţia acestei povestiri: apogeul...

Tiberiu Lăpădătoni s-a născut în satul Valea Dâljii din judeţul Hunedoara, un sat la poalele Retezatului, în Ţara Haţegului. I-a plăcut să înveţe, adică să cunoască, a ajuns cadru didactic după absolvirea Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii de Vest din  Timişoara, s-a specializat în mai multe domenii legate de filologie, în comunicare interculturală, educaţie religioasă, este un foarte bun cunoscător al limbii şi literaturii engleze şi americane, un traducător serios. La data la care a scris povestea sa avea 62 de ani, vârsta perspectivelor mature care i-a permis să expună detaşat despre taina vieţii în sine. A parcurs în România mai multe etape istorice, s-a format în comunismul special din epocă şi s-a realizat după anul 1989, mai bine-zis a înflorit după acest an de cotitură în istoria modernă a ţării. Vremurile s-au schimbat, oportunităţile au fost altele, dornic să cunoască a ajuns masterand, doctorand şi a obţinut diplomele de rigoare. Mai mult, a reuşit ca dascăl să formeze generaţii de elevi în oraşul Horezu, judeţul Vâlcea şi să scrie câteva cărţi, este căsătorit, are copii, nepoţi, este împăcat cu Dumnezeu.

Cartea Drum spre culmi poate sta la baza unui roman interesant care să descrie mai pe larg destinul unei generaţii.

Sergiu Petrescu (Petrescu este un nume destul de des întâlnit în Ţara Haţegului) este un creştin, cunoscător al teologiei, a urmărit pe cât posibil să ajungă să-l cunoască pe Dumnezeu pentru a se elibera de povara păcatelor personale şi a păcatelor primite la naştere. Într-o bună măsură a reuşit. Dumnezeu i-a dat o lecţie: în viaţă nu trebuie să te bazezi pe oameni, ci pe EL. Aşa a început personajul cărţii drumul său, a căutat ca viaţa să-i fie limpezită de persoane în aparenţă de valoare, dar nu a fost aşa, există un drum pentru fiecare. Tânăr dascăl la un liceu din Valea Jiului, undeva aproape de Ţara Haţegului, a avut iluzia că va reuşi să fie profesor la un seminar teologic în Capitală la îndemnul unor persoane importante din cadrul învăţământului teologic, dar curând avea să vadă adevărul, drumul în viaţă este mult mai complicat, iar pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu nu e nevoie să predai la un seminar, e nevoie să-L asculţi… Profesorul începător avea să înţeleagă faptul că era privit de mai marii profesorii de teologie ca o partidă bună într-o căsătorie aranjată în Capitală, adică un bărbat tânăr şi de perspectivă urma să aibă o legătură în familie prin aranjament, nu ca efect al dragostei care animă un bărbat şi o femeie. Căsătoriile aranjate par să facă parte dintr-un  ritual special al teologilor închişi în cuşca de aur a religiei. Sergiu va cunoaşte de tânăr, într-un sistem comunist aberant, adevărul despre lume: dacă nu joci cum vor alţii, eşti alungat dintr-o parte în alta a ţării, vei fi urmărit de poliţia politică (Securitatea), nu ajunge să ai o diplomă, trebuie să joci rolul unui personaj amabil, deschis la cutumele sociale ale vremii. Desigur, lumea o luase razna în perioada anilor 1970 – 1989 în România, dar Sergiu va răzbate, va ajunge dascăl la Horezu, departe de casă după ce a fost şomer, deşi în acele vremuri şomajul nu figura ca statut social.

Carte analizează semnificaţiile vieţii: impulsul unui telefon matinal, lungul drum al suferinţei pentru un provincial în capitala patriei, audienţele grele la mai marii vremii, şcoala armatei socialiste, planuri eşuate, vacanţe forţate, şomer comunist, durere, deziluzii, rătăcirea prin labirintul vremii… După anul 1989 viaţa lui Sergiu ia o altă turnură: intră în rând cu oamenii, are dreptul să-şi trăiască experienţele proprii, să călătorească, să cunoască oameni importanţi, să guste din libertatea permisă celor care îndrăznesc, să viziteze lumea liberă, să ajungă doctor în ştiinţele pe care le-a studiat o viaţă, să cunoască lumea. A fost călător pe terra de la Horezu la Londra, în Austria, Elveţia, SUA, Slovacia, Islanda, etc. A cunoscut oameni, a studiat, a predat, a scris, a format oameni, a realizat legături între oameni, a privit deschis destinul unui creştin în lumea modernă (conform unor principii teologice, există predestinare).

Deşi notele de călătorie în lumea liberă sunt sumare şi exacte, totuşi Tiberiu Lăpădătoni a reuşit să prindă aspectele unice din viaţa oamenilor. În postfaţă a fixat finalul vieţii unor persoane care au fost puternice înainte de Revoluţia din decembrie 1989, a ţinut să explice astfel legătura dintre voia lui Dumnezeu şi istorie…, iar literatura a permis realizarea naraţiunii… A descoperit şi redescoperit că românii refugiaţi în SUA aveau o cultură precară, munceau din greu, încercau să înţeleagă regulile credinţei, nu aveau timp să studieze, erau dornici să-şi amintească de România acea simplă, eliberată de comunism, de prejudecăţi, de dictatura necunoaşterii…O profesoară lucra într-un bar de cartier, un alt român era şofer, un  altul vindea tricouri pe faleză, un altul „predica” în bisericile evanghelice, altul era revoltat pe foamea românilor după dolari pentru strângerea de fonduri în vederea realizării unor proiecte religioase…

„Acolo urmară câteva vizite. În timpul uneia văzu la un tânăr care lucra în construcţii, în biblioteca acestuia, Enciclopedia Britanică în treizeci de volume. Sergiu o admiră şi se interesă de provenienţa acesteia. Tânărul îi spuse că a primit-o gratis de la cineva dar văzând pasiunea lui Sergiu pentru ea şi înţelegând că acesta din urmă este profesor de engleză, se hotărî rapid să i-o dea cadou. Sergiu nu mai putu de bucurie. În librăriile americane avea un preţ exorbitant. Se ridica până la 3600 de dolari.”

În orice caz, Sergiu este un personaj surprinzător şi care are puterea de a aborda teme speciale pentru România precum lucrarea despre John Bunyan[iv], un personaj creştin mai puţin cunoscut în literatura din ţară. Acest lucru denotă că Sergiu Petrescu este şi un deschizător de drumuri în doemnii academice.

Iată concluzia acestei povestirii:

„Anii au trecut şi Sergiu nu mai are douăzeci şi cinci de ani ci şaizeci şi doi. Este la sfârşit de carieră. Dar nu se consideră bătrân. Încă mai doreşte să facă multe lucruri. Un nou program de doctorat dacă va fi posibil, să tipărească o serie de cărţi, să mai scrie altele, să mai călătorească în alte ţări pe care nu le-a vizitat încă sau in altele unde a mai fost.”

De fapt avem în câteva fraze peisajul care se vede de pe culme, este ţara promisă şi pe care o priveşte flămând, face mereu aprecieri despre ce a fost, trage concluzii, lumea se află sub controlul lui Dumnezeu! Asta dă o perspectivă nouă povestirii. Mărturia eliberează personajul cărţii de legăturile care îl mai ţin de netimp…

Stilul cărţii este unui abordabil, cu fraze simple, cu un fir călăuzitor clar, autorul este atent la viaţă personajului (şi a sa, implicit), caută să explice evenimente, oameni, stări, realizări, dar va rămâne dator cititorului cu o continuare mai elaborată, mai ales legată de perioada de la începutul vieţii.

Au fost miracole care s-au petrecut, ele par a fi depăşite, dar lumea are nevoie de argumente spirituale pentru a înţelege lungul drum spre culmi

 

Constantin Stancu

Septembrie 2012.

              [v]



[i] Tiberiu Lăpădătoni, Drum spre culmi, Editura „Contrafort” – Craiova, 2012.

[ii] Tiberiu Lăpădătoni, născut în Vale Dâljii, judeţul Hunedoara la 22.XI.1949, profesor gradul I; traducător, Masterat în: Comunicare interculturală şi traducere profesională, Universitatea „Hyperion” Bucureşti, 2008-2010; Master of Religious Education, Covington Bible Institute, Rossville, Georgia, SUA, 1992-1996; Master of Ministry, 2005-2009 şi Doctor of Religious Education, 1996-2000, Covington Bible Institute, Rossville, Georgia, SUA.

[iii] Un alter ego (din latină alt eu) reprezintă o persoană asemănătoare cu o alta într-o măsură atât de mare, încât cele două pot fi confundate sau se pot substitui reciproc. Astfel de persoane sunt foarte apropiate, fie prieteni, fie membri ai unei aceleiaşi familii.

Termenul este folosit în analiza literară pentru a descrie personajele identice din punct de vedere psihologic.

Un sens distinct pentru alter ego poate fi găsit în analiza literară, în care se descriu caracterele în diferite lucrări care sunt similare psihologic, sau un personaj fictiv al cărui comportament, de vorbire sau gânduri reprezintă în mod intenţionat cele ale autorului. În mod similar, alter ego-ul poate fi aplicat la rolul sau persoana luata de către un actor. – Wikipedia.

 

[iv] John Bunyan a fost un scriitor și predicator baptist-reformat englez.

(n. 28 noiembrie 1628 - d. 31 august 1688)

- Opera: 1678 - 1679: Călătoria pelerinului ("The Pilgrim's Progress"); 1656: Câteva adevăruri evanghelice revelate ("Some Gospel Truths Opened"); 1658: Câteva suspine din iad ("A Few Sighs from Hell"); 1665: Sfârşitul lumii, Învierea şi Judecata de Apoi ("The End of the World, The Resurrection of the Dead and Eternal Judgment"); 1665: Cetatea Sfântă sau Noul Ierusalim ("The Holy City or the New Jerusalem"); 1675: Slavaţi prin mântuire ("Saved by Grace"); 1678: Veniţi şi întâmpinaţi-L pe Isus Christos ("Come and Welcome to Jesus Christ"); 1679: Frica de Dumnezeu ("The Fear of God"); 1680: Viaţa şi moartea domnului Badman ("The Life and Death of Mr Badman"); 1688: Lucrarea lui Christos ca avocat ("The Work of Jesus Christ as an Advocate").

- Bibliografie

Danţiş, Gabriela - Scriitori străini, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti, 1981

-          Biserica Anglicană îl comemorează în fiecare an, în cadrul Festivalului Lesser, pe 30 august.

Sursa: Wikipedia.

 

 

Vizualizări: 65

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor