De multă dragoste


În țara fericită și împietrită
a privirilor tale
m-aș zăpăci ca un
adolescent
și nu aș mai ști să
respir
și nu aș mai ști să
exist.


Castelul


Deodată frig ți s-a făcut
și singură erai pe plaja aceea
de la marginea golfului
și ai început să mă strigi
într-un târziu obosită te-ai întins
pe spate privind cerul
vântul a bătut și
m-am împrăștiat deasupra-ți
luând conturul trupului tău
ai început apoi să construiești
un castel de nisip
în care ai intrat maiestuoasă regină
în sala tronului goală
mi-ai dăruit doi fii
a trebuit atunci să privesc cerul
pe la ora prânzului ați ieșit afară
la joacă
am răsuflat ușurat prăbușindu-mă
ați întors capul și ați râs...

un pumn de nisip un simplu pumn de nisip...



Emblemă


Există un fel de emblemă a vidului
tresar când te apropii și imaginea
se clarifică treptat
o albă cămașă pătată de sânge
un picior înșurubat într-o coapsă
și niște ochi rotitori
stema dacă mă gândesc
nu-i prea grozavă
dar bate o inimă-n ea și
sufletul meu o înconjoară
dându-i un nume
și numele acesta-i din carne și oase
și din păr bălai și ochi albaștri
și mă poartă triumfător
podoabă nefolositoare-n
inelul din deget
arătându-mă tuturor
cu mândrie....



Privirile tale



Îmi este teamă că ridicându-mi
privirea spre ele să nu cad
peste ghizdurile ochilor
tăi

nu aș ști să înot
în apa prea tare
nu aș ști să plutesc
în aerul prea pur

ar trebui poate să
deprind mersul pe
valuri.


Ți-am mărturisit


Aseară ți-am mărturisit
doar cuvântu-i de mine
am mai apucat să văd
cum se năștea nedumerirea
în bulboanele ochilor tăi
cum respirai din ce în ce
mai dezordonat
împrăștiindu-mă.



Camera ca o cămașă


Voi rămâne în curând
un punct doar

îți vei aduce aminte de mine
și vei privi fix cerul
unde eu mă voi îndepărta
îndepărta
camera se va strânge
în jurul tău ca o cămașă
sub care mă voi întoarce
sudoare rece
pentru a-ți mângâia
încă o data trupul.



Ne îndepărtăm



Ne îndepărtăm lent
unul de altul fără să știm
doar obișnuința iradiază
halouri în jurul trupurilor
din ce în ce mai subțiri

vorbim tare unul cu altul
din ce în ce mai tare
până când timpanele
pocnesc asurzitor
readucându-ne singuri
pe fiecare în insula lui
vorbind vântului
ca unui prieten.



Mariei


Ai făcut palat de dragoste
fără creneluri
cu logii dantelate pentru
înflăcărate cuvinte
cu mii de alcovuri pentru toată
uitarea
cu nemuritoare grădini pentru
toți pașii îndrăgostiților
palat de dragoste ai făcut
împotriva cercului negru
lațului negru pe care îl simți
din ce în ce mai aproape
în jurul răsuflării din ce în ce
mai grăbite
împotriva ridului din jurul gâtului
tău prelung de lebădă cântătoare
ce se tot adâncește se tot
micșorează
cerc de copac întinerind
întinerind înspre sămânță.

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe August 12, 2010 la 1:39pm
Vă mulțumesc.
Comentariu publicat de Romita Malina Constantin pe August 12, 2010 la 8:10am
Frumos palat de dragoste ai ridicat pentru ,,inflacaratele cuvinte''
Comentariu publicat de Luminita Saceleanu pe Iulie 26, 2010 la 6:46pm
Ne îndepărtăm lent
unul de altul fără să știm
doar obișnuința iradiază
halouri în jurul trupurilor
din ce în ce mai subțiri

vorbim tare unul cu altul
din ce în ce mai tare
până când timpanele
pocnesc asurzitor
readucându-ne singuri
pe fiecare în insula lui
vorbind vântului
ca unui prieten.
De cate ori nu se intampla asta in viata de zi cu zi. Frumoase poeme, felicitari!
Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Iulie 6, 2010 la 10:48pm
Mulțumesc Filip! Ești mult prea generos cu versurile mele simple.
Comentariu publicat de Filip Tănase pe Iulie 6, 2010 la 10:34pm
Strofele din"De multă dragoste" reprezintă o ploaie de stele fermecătoare, într-o superbă construcţie artistică plină de sensibilitate, de emoţie de eleganţă şi de miez, pentru care nu pot decât să vă felicit sincer de tot, moment din care v-am declarat un prieten sincer de inimă, şi un bun artist al condeiului în arta cuvintelor. Vă felicit pentru aceste bijuterii artistice. Pentru mine, o strofă bună ca acestea reprezintă mai mult decât oxigenul pe care-l respir. Ţinem aproape.
Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Iunie 25, 2010 la 6:48pm
Bucurie a fost când am scris, bucurie este când văd bucuria altora! Dragostea mea către cineva, este dragostea mea către toți cei care iubesc......adevărat. Mulțumesc...atelierule!
Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Iunie 14, 2010 la 3:49pm
Frumoase poeme, frumoase... Ne-ar fi plăcut să le fi scris noi...
Comentariu publicat de Valentin Jantea - zis Valuca pe Iunie 14, 2010 la 3:16pm
retin ca meomarabil: "Camera e ca o camasa
voi ramine in curind
un punct doar(...)".
Acea Marie draga lui, si poate noua se retrage spre maduva , acea sirea a spianrii care sustine verticalul din copac. Merge atit de aproape de saminta, inelul blestemat in inma bisericii din padure, spre ultimul prim cerc lemnos, spre saminta, incit va ajunge cel putin soprana. Vom evita sa-i aplaudam ultimul sau cintec, Va fi fiind si fals..
Comentariu publicat de claudia hering pe Iunie 14, 2010 la 12:33pm
Maiestrie spirituala cu infinita iubire in suflet.Foarte frumos.Inca mai exista speranta.Felicitari!!
Comentariu publicat de Constantin Padureanu pe Iunie 14, 2010 la 8:54am
Bravo, domnule Draganescu, si felicitari. Am citit si eu ceva frumos si de suflet. Mi-a placut si v-am vazut "intinerind inspre samanta". Inspre samanta vietii si a poeziei.
Cu prietenie,
Constantin Padureanu

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor