Robinson II


Iubito
m-ai dezechilibrat
m-ai scos din țâțâni
din minți m-ai scos
din rădăcini

scriu acum iar poezii
și asta datorită eternei femei
care ești tu

copac într-o rână cu
rădăcinile în aer
contemplu propria-mi
uscare tăcută
primenire înaintea focului
ce poate-ți va încălzi din nou inima...



*
* *


Amprentele privirilor tale
fumegau încă
dulci rotocoale de fum
mă înălțau la cer

și rămânea doar câmpia
ca un cearcăn proaspăt
și verde
și rămânea doar
cerul ca o proaspătă
albastră astâmpărătoare
de sete picătură de
apă...



*
* *



Privirile tale mă circumscriu
îmi este teamă ca ridicându-mi
privirea spre ele să nu
cad peste ghizdurile
ochilor tăi

nu aș ști să înot în
apa prea tare
nu aș ști să plutesc
în aerul prea pur

ar trebui poate să
deprind mersul pe
valuri...




Cavalerism


Cavalerul de plumb
se îndrăgostise la prima vedere
și nici că-i păsă
când o zări de aproape

că dogoarea aceea din piept
începu să-l topească

ea păși visătoare
peste lacrima aceea de plumb




Poem


Cât de tare ne-nlănțuim în somn
cu un fel patimă de disperare
ne învârtim în jurul axei noastre
și mari eșarfe de-ntuneric
scânteietor formează amețitoare
vârtejuri
suntem două galaxii gemene

această încleștare nu-i oare
doar o repetiție a marii
înlănțuiri din moarte?!



Cântec


Încerc să-ți recompun chipul
stângăcie a a inimii ce se crede
nemuritoare
ești elixirul tinereții fără de
bătrânețe și al vieții fără de moarte
încep să cred că sunt veșnic dar aud vântul
cum zornăie solzoasele
celule ale trupului
câtă toamnă este în jur
o veșnică toamnă cu o ploaie rece
și cu roiuri de epitelii
îngreunând pământul sub pași
ai putea crede într-o fertilitate
crescândă dar nu
germinăm tot mai rar și
rădăcinile tot mai dezgolite de
carnea pământului
simt că se pregătește o prăbușire
în sine și fac stângace exerciții
de zbor
îmi închipui că ai putea fi
aerul ce m-ar susține
în clipa colapsului îmi închipui și
chiar ești aerul îmbujorat
și surâzător încercând zadarnic
să-mprăștie funinginea ce mă
întrepătrunde.



I maculata



Când vorbește el aerul tremură
subțire
iarba începe să se înmlădie
pe corolele florilor apar
mici bile de rouă
când vorbește el cuvintele
cuvintele roiesc prin preajmă
alcătuind diferite făpturi....

doar ea neîncrezătoarea
încearcă să le soarbă
și atunci
îl sărută.




Mariei


te-am visat
tânără cu o amforă în mână
alături de un tânăr bărbat
îndreptându-te către odaia
de dincolo....

te-am strigat îngrozit...
iar tu întorcându-te
m-ai cuprins în brațe
sărutându-mă moale
șoptindu-mi
iubite...

o lacrimă a răsărit între noi
în care ne-am oglindit tineri..
o lacrimă scurgându-se lent....
o despărțire de tot...!!
....și lacrima scurgându-se lent
în amfora de la picioarele
noastre....




De....construire!


Palmele mele miraculoase.........o
clepsidră a proximând
te fac inexistentă
în aplauzele publicului...

extaz sociologic...!
exiști?! nu exiști?!
încerc să te readuc în
irealitatea imediată
nu reușesc
palmele-mi ard acoperindu-se
cu un pergament ars....
îmi pierd amprenta...
chiar amprenta genetică
nu te mai pot readuce în public
nu mai pot demonstra cine sunt
nu mai știu dacă sunt...
dacă mai sunt....




Iluzionism ( variantă )


Celulele mele tactile din palme
te întrupează...
asemenea mirosului meu asemenea auzului meu
asemenea gustului meu ( ah!, dulce-o )
te pipăi, te amușinez, te gust, ah! te...! Ah! te!
....și iată că deodată dispari în
aplauzele publicului.....
mă înclin și încerc să te readuc în
mijlocul mulțimii înfierbântate....
îmi frec mâinile, fac pase, te caut în
aerul incendiar....dar nu te găsesc...
cine știe în ce spații migrata-i cu ce
iluzioniști de succes...
le arăt palmele arse de tine, fără amprente...
fără amprente genetice...
am devenit Nimeni.....



Robinson III


Copac într-o rână
cu rădăcinile în aer
rădăcinile mele învățate
să respire pământ
stau nedumerite în aer
îl pipăie îl amușinează
neînțelegând de ce este așa
inefabil
așa de omorâtor de inefabil
rădăcinile mele sfioasele
nedumeritele pipăie
moartea care iată
este albastră.....

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe August 10, 2010 la 9:47am
Sunteți mult prea generoasă doamnă. Mulțumesc!
Comentariu publicat de Miriam Casian , Maria M.Casian pe August 10, 2010 la 2:45am
De multă vreme nu am mai citit versuri atât de proaspete, sincere, încărcate de vraja sentimentului rege... Dacă aţi aduna versurile de dragoste într-un volum? Cred că aţi avea un succes deosebit. Epitete, metafore, gerunzii sugestive, sonore, ardente, imagini şi contururi delicate... Să tot citeşti pe Reţeaua literară... Cui să-i mulţumesc mai întâi?
Comentariu publicat de Miriam Casian , Maria M.Casian pe August 10, 2010 la 2:32am
Poezii cu mesaj pozitiv, tonic, romantic. Dv. domnule, faceţi lumea mai bună şi mai fericită. Aţi înteles care este misiunea creatorului de metafore. Un mic retuş...nu mă pot abţine... Aş scrie,, ATÂT de frumos,,. Cu preţuire.
Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe August 8, 2010 la 3:35pm
Îmi pare bine că un prieten s-a oprit asupra poemelor mele de dragoste. Mulțumesc!
Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe August 4, 2010 la 10:23pm
Aștept surpriza Raluca....apoi!!???
Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe August 4, 2010 la 4:18pm
Mulțumesc! Se pare însă că tot mai puțină lume mai rezonează la poezie. Unii chiar se întreabă siderați ce înseamnă ”poezia adevărată”, de parcă nu au citit poezia de la Homer și până acum. Poate nici nu au citit-o.... Trăim în lumea textelor șocante,ale textelor în care vulgaritatea primează, pentru că....nu-i așa și vulgaritatea face parte din viața noastră de zi cu zi. Nu sunt un navigator pe siteuri, așa că nu știu ce fel de poezie se postează. Și pe rețea am poposit doar din curiozitate și acum mă bate gândul să mă retrag. Poate ar trebui să inițiem o mișcare de rezistență împotriva pornografiei literare care a invadat spațiul virtual și care pervertește gustul estetic al tinerelor generații. M-am lăsat prins de tristețe,scuză-mă. Încă odată mulțumesc!
MD

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor