Socrate

L-am invitat pe Socrate
iubito aseară....
Mă tot întreba despre tine
și nu știam ce să-i răspund.
Am încercat chiar să mă trezesc,
dar Socrate mă dojenea zâmbind blând....
tot la trezie ajungem dar nu
așa dintr-o dată, adevărul se află încet
parcurgând răbdător maieutica toată...și
iar se puse cu întrebatul pe mine...
începusem să-nțeleg câte ceva
și așteptam cu sufletul în palme
să răsari firesc undeva,
să i te arăt triumfător:
iată Socrate concluzia la care am ajuns...
Erai pe aproape sunt sigur, când
i-am văzut cupa cu otravă în mână...
Era dimineață. A zâmbit doar, spunându-mi încet
noapte bună....



*
* *

Când voi expia
sufletul meu se va
e va po ra
nori negri se vor arăta
și
va ploua
va ploua
dragostea mea
dragostea mea....



Ana


Mă înconjori cu cărămizi
de vorbe Ana
sperând în eternitatea
catedralei noastre- Iubire

te metamorfozezi
în Manole.....Ana
fără să știi că
ești predestinată
să mă transformi
în izvorul de la
picioarele tale...


Cântecel


Și
te iubesc Eu
Neiubire
temei al meu neant
solid
mă conturezi întru
neștire
spre carnea ta și
înspre Vid....


Cântecel


S-arunc solzoasele cuvinte
ani grei și plini de-nvățăminte
bir dat spre-aducere aminte
iubirii fără saț cuprinsă-n necuvinte

amurgul necesar curgând
în vintre....


Diana


Ai să mă treci între
trofeele tale...

mă vei arăta cu degetul
în albumul de fotografii
îngălbenite de timp..

ăla e
vei spune
ăla de lângă mireasa aia
care sunt eu...



Ochii tăi...


Ce sete nebună...!?
ochii tăi două puncte incandescente
de sudură
pe carnea sufletului meu nedumerit..

să nu întorci capul
vei smulge creierul acesta plăpând
și nu vei ști ce să faci cu el
în căușul mâinilor tale în flăcări
și nu vei ști unde să îl așezi
și mâinile-ți vor începe să ardă
cu o vâlvătaie tăcută
și Amurg totul se va numi
pământul proaspăt arat
incandescent va porni ca să curgă

în flăcări corabie vei pluti
către care liman...
către care liman...!?



Privirile tale....


Sunt asemeni alcoolicului
privirile tale mă-mbată

rătăcesc asemenea frunzei
desprinse zigzagând prin aerul
saturat de forme umane

mă hotărăsc deodată
! de iubit totuși !

sufletul meu se revarsă
în cochilia unei statul
a uimirii

! trebuie ! să exist încă...



Ochii tăi


Ochii tăi albaștri
obligatoriu albaștri sau
oricum un amestec
între negru și o îndepărtare imensă
ochii tăi albaștri din ce în ce mai albaștri
din ce în ce mai lărgiți mă privesc mă circumscriu
devin în ei din ce în ce mai albastru
copiii-mi deja nu mă mai disting
privindu-mă în zare iubita-mi de asemenea
când sunt pe un fond de cerneală

ochii tăi albaștri au început deja
să privească lumea prin mine...



Privirile tale peceți...



Privirile tale peceți
destinului meu omenesc
mă deosebesc de ceilalți...

te caut stând spate în spate cu tine
carnea ni se sudează
te caut în zadar
nu te voi găsi niciodată
am devenit deja aceeași ființă...




*
* *


Brusc mă trezesc cu o
stâncă deasupra...
sar în mijlocul camerei
și stânca se sparge-n
obiectele știute pe dinafară...
pipăi noptiera de la capătul patului
căutând obiectul acela mic și ascuțit
pentru însângerarea pagini albe...

un cearcăn proaspăt
îți voi dărui mâine-n oglindă
un inel încă
logodnei noastre perpetuă..



*
* *


Mă uit la voi
trei puncte calde și bune în
întuneric....

strâng din dinți voinicește
și mă hotărăsc să adorm
pentru a fi și mâine bun de trăit
și mâine bun de trăit....


De multă dragoste


În țara fericită și împietrită
a privirilor tale
m-aș zăpăci ca un adolescent
și nu aș ști să respir
și nu aș mai ști să
exist...



Și rămânea..


Amprenta privirilor tale
fumega încă
dulci rotocoale de fum
mă înălțau la cer...

și rămânea doar câmpia
ca un cearcăn proaspăt
și verde...

și rămânea doar cerul
ca o proaspătă albastră
astâmpărătoare de sete
picătură de
apă...




*
* *


Ești caldă ai sânge în tine și ești bună
de alungat tristeți metafizice
de făcut dragoste cu alte cuvinte

dar ce mai poți face
când roiuri roiuri vin muștele
să se înfrupte din trupurile noastre
istovite

poezia aureolă târzie hoinărește pe străzi
și privește cum ne îndepărtăm unul de
altul...



*
* *


Ești caldă ai sânge în tine
care circulă ca un expres japonez
afară întunericul e alb
și-un bloc de zăpadă crește
în fața ferestrei
mâine deschizând fereastra
voi urca în el liniștit
în miezul lui roșu și cald și
voi comanda
oprește-mă te rog la Nichita...



Trupul tău


Mâna care atât de mult te iubește
după ce a ucis un fluture din curiozitate
se bucură căuș al sânului tău
îl apasă încet până când fluturele pocnește
răsuflarea-i stingând flacăra lămpi
trupul tău treptat ia locul luminii și
mâna se bucură ca un copil...


Cântecel


Nu știu cum de se întâmplă
un fir alb...
de dinspre tâmplă
se răsfiră înspre ochi
să îmi fie de deochi...


*
* *

Vântul ăsta viu vuiește
prinde raza ca-ntr-un clește
steaua de mi-o domolește
din ea lanț de făurește
încarnându-l învelește
cu un nume-l daurește
și de lume îl izbește

de îmi scapă printre dește
cântecul cel drăgănește....

Se dedică Mariei

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Domnita Frisan pe Ianuarie 15, 2011 la 5:23pm
Esti receptiv si ''pur'' in cerul poeziei;ma bucur ca ne putem ilumina de asemenea trairi in care daruiesti cu atata ardoare sufletul.Uneori avem nevoie de cuvinte calauzitoare,de clipe nascatoare de linisti,dar mai ales de focul inspirat al poeziei la care sa ne incalzim inima.Mutumesc!
Comentariu publicat de Carmen Ciumărnean pe Ianuarie 6, 2011 la 3:53pm
Semn că am terminat de citit-pătruns toate poemele...le-am citit avidă de următorul...m-au impresionat...ar fi prea multe metaforele care mi-au luminat retina ca să le enumăr aici...trăieşti intens, ca orice mare poet...arderile tale sunt scrum din care păsările ciugulesc pentru a se hrăni...te admir sincer...mă bucur că exişti şi că ne încânţi sufletele cu dragostea ta imens de albastră
Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Octombrie 19, 2010 la 11:49am
Multumesc pentru popas! Eu am postat ce am postat si nu mai revin asupra lor.Este ca si cand ai scris o carte si o lasi in voia cititorilor.Unii o vor rasfoi,altii o vor parcurge pana la capat dupa care o vor uita intr-un sertar, iar altii o vor pastra la vedere si vor citi in fiecare zi o poezie. Se poate face si lucrul acesta, iar judecata va fi pentru fiecare poezie in parte. Inca odata multumesc!
Comentariu publicat de Liviu-Ioan Muresan pe Octombrie 18, 2010 la 9:25pm
Cred că ar fi mai bine să postaţi fiecare poezie în parte. Aşa ar putea fi analizată separat. E mai greu să spui că"mi-au plăcut". Eu remarc prima poezie, cea cu Socrate. E profundă.
Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe August 28, 2010 la 3:10pm
Recunoştinţa mea tuturor care s-au aplecat asupra poemelor mele " de multă dragoste ".
mircea drăgănescu
Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe August 28, 2010 la 2:45pm
Mulţumesc pentru reîntâlnire!
Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe August 28, 2010 la 2:40pm
O constelatie de ganduri, trairi metamorfozate in delicate poeme.
Mi-a facut placere sa le parcurg, sa intru in fiecare, sa va regasesc prin randurile scrise, printre pecetile privirilor...chiar daca "poezia aureolă târzie hoinărește pe străzi/ și privește cum ne îndepărtăm unul de/ altul..."
V-am ascultat si poemele recitate de dvs., o incantare!
Comentariu publicat de constantin mihai pe August 17, 2010 la 10:57pm
Frumos, Mircea le stiam si recitindu-le au venit la mine din nou proaspete si frumoase ca-ntotdeauna
Comentariu publicat de Camelian Propinatiu pe August 16, 2010 la 11:23pm
De mult, dintotdeauna, Mircea Drăgănescu este un poet care-şi zideşte un real propriu, inconfundabil.
Comentariu publicat de HALAS ELENA DORINA pe August 15, 2010 la 6:00pm
Mi- a facut placere sa citesc acest grupaj de frumoase versuri.Felicitari!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor