Sunt de închiriat,
din prea mult spațiu,
eu m-am ascuns
în unghiul meu obscur.
Veneau în vizită, mereu, prieteni
și dumnezeu, în zilele de luni,
îmi rămâneau scrumierele ticsite
și abur de alcool după perdele
și mai veneau iubiri, toate, trăite
în scârțâit de paturi și podele.
Dar sunt acum bolnav
de mine însumi
și voi muri în clipa care vine,
am dăruit fără să știu
tot spațiul
și nu a mai rămas
nimic din mine.
Închiriați fără regrete edificiul,
e luminos și vede-n depărtare,
vă dau căldura mea,
fără restricții,
însă iubirea s-o aducă fiecare.

Vizualizări: 27

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor