pe vremea aceea 
făceam drumurile pe jos 
până la cer și înapoi 
noaptea 
când se umplea câmpul 
de zmei și de iele 
și nu mi era teamă 
aveam o rană în cap 
luminoasă 
și mama îmi spunea 
că ar fi de aripă 
de înger 
că știe el de ce așa 
că eu să nu mi fac griji 
că rana asta 
o să mi fie de mult bine 
și eu credeam 
pe vremea aceea credeam 
și toate dorințele mele 
se țineau după înger 
și toate cuvintele mamei 
îmi erau ca laptele 
unii spun că am veni 
dintr o ceață anterioară 
eu îmi amintesc cum 
o întrebam pe ea 
unde se termină cerul 
nu sunt pregătită 
pentru răspunsuri exacte 
nu le vreau, nu le avem 
aștept doar să treacă îngerul 
să mă simtă să mă atingă să mă țină de mână 
și aerul 
aerul mamei din piept

Vizualizări: 43

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor