poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente
soare doar când eu deschid ochii.
am lăsat în urmă totul.
mă îndrept spre lumină
și lumina mă iubește mai mult ca oricând
a trebuit să renunț la plete
fiecare milimetru creștea pentru tine
pentru că tu mă vroiai cu părul lung lung
să adăpostească toți copiii salvați
împreună
noi știam ce e viața
o culegeam de pretutindeni și
o îngrijeam între două piepturi
eram frumoasă și tu mai frumos
dar acum lumina mă iubește mai mult ca oricând
deși copiii salvați sunt de vânzare
sunt singură. sunt o femeie cheală
prinsă într-o zi atât de lungă încât
poți auzi cum se rupe timpul în două
și geme și geme
te trage înainte și înapoi fiindcă
tu în mijlocul lui
te împinge înainte și scapi
te salvezi și numai gemete în urma ta
mi-a rămas în minte o singură fantezie obsesivă
un copac sub care
împreună goi și
atâta viață în jurul nostru
pletele-mi acoperă sânii și tu
cu dinții le tai și le scuipi la rădăcinile copacului proaspăt
hrană și jertfă totodată
iar noi uniți de legământ
nimic mai mult nu-mi amintesc
niciodată lumina nu m-a iubit
mai mult ca acum când
gemete în urma mea
sunt bine.
ar trebui să mă vizitați cândva.
Adaugă un comentariu
SCRISOARE ÎN AMURG
Plutesc pe rîu la vale sloiuri de gheață albă,
Genunchii și palmele mi-au rămas întipărite în pământul din grădină.
Am adus în casă câteva frunze de anul trecut,
Le-am pus pe o foaie de hârtie albă
Pe care voiam să încep scrisoarea către tine.
Pomii au scoarța umedă și întunecată,
Pletele vântului mai înfășoară crenguțe cu muguri gata să plesenească
Dar e totuși amurg și miroase puternic a pământ reavăn.
Încerc să-mi scutur de pe haine cărunta pulbere a tristeții
Și să mă așez la masă - mă așteaptă scrisoarea.
La umbra casei mai zăbovește un petec de zăpadă murdară,
Am călcat pe el ca să-mi curpț pantofii de noroi.....
Pomii au umbre atât de lungi acuma, seara
Și soarele roșu se ascunde după gardul vecinului.
Ca un făcut, nu-mi găsesc creionul și nici gândurile
Pe care atâta doream să le aștern pe hârtie.
Lacul mut, de dincolo de uitare, mi-a trimis un val de frig;
Mă duc să închid fereastra dinspre grădină.
Creionul era în sertar, pierdut printre hârtii.
Am deschis sertarele pe rând și am mai deschis câte o fereastră de amintiri...
Mă voi opri doar în fața porților de rouă ale dimineții.
Dar sunt ostenit, pleoapele de jar mă dor,
Aș vrea să-mi odihnesc privirea în mireasma părului tău –
Părul tău miroase a noapte.
Andrei A. RADU, 25.12.1983.
Poza intregeste mesajul poeziei, toti suntem supusi schimbarii chiar daca o acceptam sau nu. Aici o vad in bine, pacat ca viata ne amageste doar cu schimbari din prost in mai rau...
Felicitari!
Pace si iubire!
poezia e un fel de poveste a renunțării la plete.
de aceea și poza de la final.
câteodată, poezia se contopește cu viața, nu rămane doar în lumea oniricului, a delirului.
mulțumesc pentru trecere și păreri. (nimic regretabil în această poezie, totuși, gross tomas)
și da, răzvan. din ce în ce mai mulți. deși trebuie să recunosc că tu ai fost primul, cel care a ”găsit” copacul.
Un poem sensibil si emotionant . Sensibilitatea si frumusetea feminina paleste in fata ''luminii'', capata puteri miraculoase , ''rupe timpul in doua ''...
Doua sunt personajele cheie : salvator si salvat , intre care graviteaza iubirea si lumina.
ar trebui să mă vizitați cândva.” - cred că textul acesta nu se putea încheia mai bine....
și da, e pe gustul meu...
- pentru că imaginile sunt pe limba oamenilor ancorați în real...
- pentru că lumina te iubește azi mai mult ca oricând
- pentru că în urma ta gemete
- pentru că discursul e unitar, se leagă, te prinde
- pentru fantezia aceea de sub copac
am mai citit un poem de-al tău cu același titlu. l-am apreciat și pe acela... aici ai reușit să ridici o stare la rang de... hmmm, esență.
alex
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !
Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria