ca într-o cupă de înghețată fără cireșe le adun pe toate


tristețea nu mă poartă la urechi
noaptea adâncă mă traversează ca pe o apă


magia ta îmi bate la geam să ies afară
(pe ușa aceea ca un grilaj de frunze
pe ușa aceea cu frunze descântate)
și nici măcar nu am înconjurat mănăstirea
nici n-am privit degeaba
în rănile mănoase și pudoare
ca să devin copacul tău cel cu omizi
în noaptea cea cu fusta suflecata


în palma Ta cea pură și înaltă Doamne sunt in
alb și negru fără vârstă
ca într-o cupă solemnă și plină de înghețată

Vizualizări: 43

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor