La noi toamna vine în Mai

cerul se caţără pe nori
frunzele caută gravitaţionala lor linişte
şi valsul la care le invită vântul
culorile trec de la verde la galben
deranjând disperarea mea
(trecătoare )

le vorbesc şi le mângâi
explicând deconectarea
acea mişcare a codiţei ruptă de creangă
o despărţire definitivă ca de un om
care nu-şi găseşte casa
ar locui într-o inimă
dar nu sunt libere niciunde
nici în craterul unui vulcan plictisit de eoni
cu lava rece, împietrită

aşa stau să admir înălţimile gândului
fac mereu gesturi automate
număr de câte ori sare o piatră aruncată în lac
prin câte trece viaţa ca să devenim perfecţi
o toamna ce se grăbeşte să vină..

Vizualizări: 40

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor