˗ Stai cuminte!

˗ Păi ce, nu stau?

Mântuit, împărtășit, spovedit, renegat, furat, felicitat, mătrășit, găurit, răsfirat, renegat, maltratat. Ce mai e? Taci! Taci! Taci, taci, taci! Spun gândului care spune să tac, să tacă. Ecouri. Ecouri. Nebunie, blasfemie. Taci! Și am tăcut. Șttt! Cine spune? Tu spui. Adică eu.

˗ Cu cine vorbesc?

˗ Nu știu.

˗ Cu tine. Vrei să-ți desenez?

˗ Ce?

˗ Ești proastă?

˗ Nu. Nu cred. Oi fi. De ce nu? De ce întrebi?

˗ De o juma'  de oră îți explic de ce-am venit.

˗ Păi, la cine ai venit?

Cine dracu, Doamne iartă-mă, e femeia asta? E frumoasă rău de tot. Că doar n-o fi venit taman la mine. Ce treabă am io cu ea? Niciuna.

˗ La tine am venit. Știai că vin.

˗ De unde să știu, dacă nu te știu? Cine ești?

˗ Moartea.

˗ E-te na! Faci mișto de mine?

Cred că sunt, la naiba, într-un vis horror. Ce-o fi însemnând și porcăria asta?

˗ Nu. Sunt foarte serioasă și nu fac glume.

˗ De ce? Adică de ce nu faci glume? Moartea nu râde? Ah, să nu uit! Cum dorești să îți spun? Doamna Moartea sau domnișoara Moartea! Ha, ha, ha! Da' cine dracu, Doamne iartă-mă, să te ia pe tine de nevastă?

˗ Îți ordon respect față de mine.

˗ Ceeee? Moooor de râs! Băi, mă lași?

˗ Nu visezi.

˗ Ok, nu.

˗ M-ai batjocorit toată viața ta. De ce?

˗ Eu? Cum? Nu-mi aduc aminte.

˗ Ai scris poezii și ai râs de mine în ele. Nu ai crezut în mine.

˗ Păi, normal că nu am crezut. Și nici acum nu cred, că, cine a mai pomenit Moartea frumoasă foc? Toată lumea o știe ca o femeie cocoșată, cu o seceră ori coasă și îmbrăcată în negru. Ș-apăi, vii mătăluță la mine, frumoasă-n draci, și-mi vinzi gogoși că ești Moartea și că ai venit la mine. Pfff! Să-mi trag palme. Trebuie să mă trezesc din visul ăsta.

˗ Nu e vis!

˗ Nu mai spune?

˗ Fă ceva ce faci în vis, dar nu poți.

˗ Țip.

˗ Țipă.

Are dreptate Moartea. Dau să țip și deja urlu.

˗ Nu cred. Ai făcut ceva vrăjeli.

˗ Vrăji se spune.

˗ Ok, ok, vrăji. Na, m-ai vrăjt.

De ce e moartea faină?

˗ Sunt frumoasă pentru că nimeni nu m-a cunoscut.

˗ Păi, uite eu. Eu. Nu te cunosc acum?

˗ Dar nu te vei mai întoarce la oameni să le spui cum sunt.

˗ De ce nu? Ba, iaca, mă-ntorc! Uite, o iau pe-acolo!

˗ Nu sunt oameni acolo.

˗ Da’ de ce să nu fie oameni acolo? Na, o iau pe dincolo, și-i arăt în partea opusă, adică în stânga.

˗ Nici acolo nu sunt oameni.

˗ Unde-s?

˗ În realitate.

˗ Păi, nu m-ai pus tu să urlu?

˗ Ba da.

˗ Păi și nu am urlat?

˗ Ai.

˗ Deci nu e vis, în consecință e realitate. Așadar, merg la oameni.

˗ Nu mergi nicăieri.

˗ Ba da. Uite ce e, le spun că ești urâtă, bătrână. Nu le spun adevărul. Și ca să nu mai stai așa bosumflată pe mine, promit că nu mai fac mișto de tine în poezii. Ok? Batem palma?

˗ Nu batem nimic. Eu nu stau la negocieri cu oamenii.

˗ De ce nu? E mișto tare! Fă o încercare cu mine.

˗ Nu-ți merge.

˗ Ce?

Mântuit, împărtășit, spovedit, renegat, furat, felicitat, mătrășit, găurit, răsfirat, renegat, maltratat. Ce mai e? Taci! Taci! Taci, taci, taci! Spun gândului care spune să tac, să tacă. Ecouri. Ecouri. Nebunie, blasfemie. Taci! Și am tăcut. Șttt! Cine spune? Tu spui. Adică eu.

 

29 iunie 2013

 

Vizualizări: 216

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Doria Șișu Ploeșteanu pe Septembrie 25, 2013 la 11:01pm

Vă mulțumesc, domnule Moldovan V. Dorin! Poate că o să fie așa, cu umor să trecem spre...cine știe! 

toate gândurile mele bune spre dumneavoastră!

cu drag!

Comentariu publicat de Moldovan V. Dorin pe Iulie 5, 2013 la 2:21pm

Umor. Relaxare. De-ar fi asa si atunci . . . . .

Mi-a placut.

Felicitari.

Comentariu publicat de Doria Șișu Ploeșteanu pe Iulie 1, 2013 la 8:04am

cred că orice dialog este benefic dacă știm să-l facem mic și des. vă multumesc, cezar ciomaga pentru gând.

toate cele bune, cu drag!

Comentariu publicat de Doria Șișu Ploeșteanu pe Iulie 1, 2013 la 8:02am

Doamna Enache, sper că v-a plăcut. 

Vă saut cu drag!

Comentariu publicat de ciomaga cezar pe Iunie 30, 2013 la 8:42pm

Dialogul cu moartea nu poate fi decât benefic, e depășirea fricii ancestrale, a teluricului, a instinctului de conservare dincolo de care se intră pe tărâmul adevărului, greu de străbătut, plin de capcane dar singurul real. Un fel de  Matrix în oglindă spirituală. Ca întotdeauna surprindeți prin vervă și subtilitate. Gânduri de bine, stimată doamnă !

Comentariu publicat de Doria Șișu Ploeșteanu pe Iunie 30, 2013 la 8:30am

Cred că noi muritorii, de când ne știm ne este frică de moarte. Doamna cu secera nu e chiar așa de rea. Legendele se nasc din mințile oamenilor? Nu. Ele se nasc din realități. Cred că ne punem uneori mult prea în pielea noastră. 

Mulțumesc, Maria!

Comentariu publicat de Doria Șișu Ploeșteanu pe Iunie 30, 2013 la 2:36am

Va multumesc, Hatos Vasile, 

Așa este. Murim în noi ca să renaștem.

Cele bune!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor