Decădere - Fabulă - autor Aurora Luchian

 

Cască porcu' şi se-ntinde într-un şanţ plin cu noroi,

Este cald, frumos şi bine pentru traiu-i de gunoi.

N-are casă, nici nevastă, doar copii ce sunt la stat,

Ce-i făcu la tinereţe când era şi el, bărbat!

.

Cu cine-i făcuse, oare? Nu mai ştie, bun aşa!

Ce, mai are importanţă? Cu cine se nimerea!

Prin mocirle, prin fâneţe şi-n hambarul nu ştiu cui,

Doar că şade în dilemă, or fi toţi, sau nu, ai lui?!

.

Trei sunt negri ca ceaunul lui străbuna-răposata,

Şi cu părul creţ ca oaia şi cu dinţii albi ca vata.

Patru sunt bălai şi blegi, stau cu degetele-n gură,

Iară restu', parcă cinci, mint, sunt bătăuşi şi fură.

.

Or mai fi...nu-şi aminteşte! Parc-avea şi o fetiţă,

Ce-i prindea funde în păr şi-o ducea la grădiniţă.

Era voioasă şi dulce, isteaţă, fină, sprinţară,

O luă mă-sa în lume, departe, în altă ţară!

.

Nu mai ştie când ruina l-a-nrobit ca pe o slugă,

Toată lumea-l ocoleşte că-i jegos, beţiv, repugnă;

Singura sa consolare e alcoolul şi-l iubeşte,

Că îi ţine de urât şi stomacu-i amorţeşte.

.

Cască porcu' şi deodată, îi plesni ceva în el,

Poate fierea, ori ficatul, căci era cât un viţel

De mărit şi încărcat cu alcoolul ce îl strânse,

Şi-ncercând o cruce lent, îşi da duhul şi se frânse...

.

Ca o morală:

.

Când eşti picat în mocirlă dup-un trai bolnăvicios,

Amintiri dulci te sugrumă, dar rămâi acolo, jos;

Şi baremi nici nu regreţi că n-ai încercat vreodat',

Să te speli de nărăvire...şi mori singur, împăcat...

Vizualizări: 327

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Aurora Luchian pe Mai 10, 2013 la 1:28am

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor