Am stat în lunca asta mult prea multã vreme,

Cu muzica domoalã a sângeriei ape

Lovind în amorţeala cãzutã peste pleoape

Cu-n dans hipnotic. Mult prea multe teme

 

Mi-a dat amurgul gândului, ce s-a retras în vis

Şi fiecare clipã ce o regãsesc in mine

A mai trãit-o altul, ştiu prea bine,

Iar eu nu fac acum decât un biss.

 

Mã tot împart în sâmburi, pânã la atom

Şi în alte stranii particule din vid,

De mii de constelaţii sunt avid,

Dar mã repet, repet, în orice om.

 

Şi iar mã risipesc ca şi polenul

În lunca asta, amãgit de rouã,

Crezând cã poate-s o poveste nouã,

Da-s mai uşor acum ca hidrogenul.

 

Şi printre brusturi, volburi şi sulfinã

Mã vãd plutind pe-o dâra de lumină.

 

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Liliana Anton pe Februarie 19, 2011 la 10:25pm
"

Am stat în lunca asta mult prea multã vreme,

Cu muzica domoalã a sângeriei ape

Lovind în amorţeala cãzutã peste pleoape

Cu-n dans hipnotic. Mult prea multe teme

 

Mi-a dat amurgul gândului, ce s-a retras în vis

Şi fiecare clipã ce o regãsesc in mine

A mai trãit-o altul, ştiu prea bine,

Iar eu nu fac acum decât un biss."

 

Cam asta facem spunem ce s-a mai spus, insa cu alte glasuri.

 

Mi-a placut poezia dumneavostra, domnule Augustin :)

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor