joi, 31 martie 2011

DESIGUR, IUBIREA...

ma imbrac in catifele de vazduh,
totul sta acum sub vraja clipei,
unduiri de ganduri vin-se duc,
asfintim tacuti pe umerii zilei.

mai scapara doruri de cremene,
ma contopesc cu visarea din jur...
atunci plec departe cu verile
si intr-o joaca lumii ma fur.

stau pastoase hlamide de nouri
peste gradina gandului ca esti,
se acopara in luceferi hauri,
langa mine-n iubire pasesti.

intr-un colt de viata se frang lumini,
suspinul fript se gatuie pe buze,
fiinta intreaga mi-o frangi in dezordini,
cu gura pofticioasa culegi arome.

alungam la margini de suflet
orice mijeala de suspin sau dor,
ne scufundam - clipa se pierde incet,
in cascade de iubire zvacnim in zbor.

si noaptea se face tot mai noapte,
iar stele adorm pana la urma,
trupurile ne tradeaza framantate,
iar osteneala vrea sa ne supuna.

in noaptea de magie vreun drumet
pare-a sta-n loc pe sub fereastra noastra.
dar drumu-i sta-nainte fara preget,
iar luna-i face semn iar sa porneasca.

cu el se duce lumea, lumea toata,
si singuri am rams in vai si codrii,
luna s-a-mbujorat si-n rosu e patata,
iar lupii beau iubire din apele fantanii.

salbatice iepe alearga iubirile din zori,
noaptea-i fluture cazut in palma, moale,
peste mine torni mangaieri-fiori,
arunci priviri anume aprinzand cristale.

cine sa ne cunune aprinse gestul, fapta?
cine sa ne alunge duhurile rele?
cu degete-mpletite tinem strans noaptea,
jungherul iubirii-l infigem mai sus de prasele.


CHIAR TE IUBESC

nu-mi mai amintesc nimic din ziua de ieri,
nici de alataieri sau mai stiu eu care,
a fi existat nici una nu pare.

oare ce-am facut cu timpul?
pe seama cui sa-l fi lasat?
imi aduc aminte doar - ciudat -
cateva cuvinte, le aud soptit-fierbinte-susurat,
apa de izvor inecat, galgaitor
printr-o padure, in munti foisor.
veselie de ierburi, mac innebunind de dor,
si gandul meu trezind altul, alt gand,
ca si cum o moara a gandurilor s-ar fi inventat.

desi, uite, acum, oricat am cautat,
nici bruma aceea de cuvinte nu mai stiu
cum fac de le amestec cu lumea,
alung departe navalitor acel anume pustiu
si clipele mele una cate una,
zburatacite intruna.
ma uit la ochii tai - descopar
cer aplecat asupra mea,
la privirea ta grijulie ma uit,
iti chem vorebele langa mine sa le ascult,
la ochii tai ma uit sa le aflu potrivelile
cu ziua de lumina din inima mea.

si parca, parca
iar susura un lan de vara,
iar cad frunze vechi dintr-un copac-vioara,
si gandul meu in scorbura scoicii,
si in furtuna de mare - scorburi in valuri,
si in linul unei singuratice incercari
incep sa-mi amintesc...
pai, ce spuneam?
ca te iubesc, ca te iubesc...
din ce-am facut si-am dres,
din ce la cale o viata am pus,
numai asta imi amintesc...

TE INTELEG...

vrei sa te desparti de ceva...
poate de durere,
de firava parere
ca ma iubesti?
de incantarea zilei cu soare,
poate de mare?
de indoiala ca s-au pierdut
in afunduri nebotezate,
soare si mare,
eu, si multe altele...

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor