nici măcar nu m-ai primit cu braţele deschise,


era doar lama de ras şi-un colţ de oglindă,


un foc de jazz încălzea atmosfera,


cu cioburi de la ultima luptă ierarhică.



nu era decât o bucată de vis,


cu rădăcini într-o altă viaţă


semnele-mi indicau întotdeauna pericolul,


la fel de clare ca un mers înapoi.



cineva cocea pâine pe un piedestal


scăpând uneori printre degete lutul


aşteptam într-un colţ, să strângem firimituri


dizolvând durerea în flacăra verzuie a unui început.

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Septembrie 25, 2010 la 5:35pm
Iarăşi am citit poeme " din urmă "...
Şi, din nou, impresie foarte bună.
În toate reuşiţi să surprindeţi, cu atât de multă claritate, atât de multe nuanţe ale stărilor sufleteşti...
Iată, aici, incertitudinea şi înstrăinarea ce se insinuează cu lama lor rece, tăioasă între cei doi membri ai cuplului... Şi - o firavă speranţă " în flacăra verzuie a unui început "...
Comentariu publicat de Aly pe Septembrie 25, 2010 la 4:20pm
Ma bucur enorm sa te regasesc aici la fel de creativa, asa cum te-am cunoscut...Tu crezi ca 'INCEPUTUL' exista?! Ally.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor