Despre lucrurile cu adevărat importante: Regele Mihai

“Regele Mihai e astãzi prea puţin şi mai cu seamã foarte imperfect cunoscut. Dar cei cât de cât informaţi, şi cele poate câteva mii de oameni de bunã credinţã care îşi mai amintesc au despre el o imagine simplificatã şi sumarã, chiar dacã favorabilã. Românii aceştia, deci în principal oameni în vârstã, ştiu cã regele Mihai a avut o adolescenţã lipsitã de cãldura unui cãmin familial, iar strãlucirile exterioare de care are parte cineva destinat rangului suveran au fost pentru el formale şi reci, sarcini stânjenitoare împresurându-i libertatea şi bucuriile tinereţii. Nu mai evoc episoadele care se ştiu : rege copil, detronat de tatãl sãu, lipsit de prezenţa mamei, fiinţa cea mai apropiatã sufleteşte, cea mai înţelegãtoare, de o rarã delicateţe omeneascã şi gingãşie femininã, pe care nu a putut-o vedea, în toatã perioada celor zece ani de domnie ai tatãlui sãu, decât sporadic şi drãmuit, apoi rege din nou, între 19 şi 26 de ani, al unei ţãri antrenate într-un rãzboi pe care-l vedea dinainte pierdut, neputând, fireşte, sã-l doreascã pierdut, dar pe de altã parte nici câştigat, singur într-o curte regalã izolatã, fãrã agrementele presupuse de profani, cu viaţa privatã supravegheatã din umbrã şi înconjuratã de iscoade, vãzând dezastrul cãtre care o alianţã funestã şi detestatã împingea ţara şi încercând cu puţinii sãi sfetnici de tainã sã gãseascã o cale de a o scoate din aceastã fatalitate, apoi decizia sa temerarã, curajul sãu disperat, necontând decât pe fidelitatea netestatã dar imediat confirmatã prin fapte a armatei, apoi lunga tensiune cu ingerinţele, abuzurile şi cinismul sovietice şi comuniste, cu cinismul, ignoranţa, laşitatea, obnubilarea mentalã a marilor aliaţi anglo-saxoni şi a faimosului “trust al creierului” american care au abandonat infernului stalinist pentru o jumãtate de secol vieţile a sute de milioane de oameni din mai mult de o treime a globului. Rezistenţa, opoziţia, demnitatea fãrã fisurã şi curajul dirijat cu tenacitate ale unui rege foarte tânãr (dar, aşa cum spune el însuşi, ."în anii aceia nici un om din generaţia mea nu mai era tânãr şi în timp ce alţii se maturizau eu îmbãtrâneam”). Apoi extorcarea abdicãrii prin ameninţarea cu uciderea a o mie de tineri arestaţi, de cãtre echipa de gangsteri Groza şi Gheorghiu-Dej. Apoi exilul, precaritatea vieţii materiale, munca, în special cea în domeniul aviaţiei civile, dar şi cea mult mai puţin afecţionatã de agent de bursã sau cea de mic cultivator cu clientela redusã (ca în episodul final din Candide al lui Voltaire). Viaţa extrem de austerã (“amuzamentele, frivolitãţile, erau pentru alţii”, spune regele într-un loc). Regele în exil şi familia lui nu-şi puteau permite decât o rezervã îndoliatã de-a lungul deceniilor ce treceau peste poporul român îngropat de viu. Regele nostru alãturi de o reginã care, ca tânãrã principesã purtãtoare a unuia din cele mai mari nume ale istoriei, a avut curajul magnific, inspirat de iubire, de a se logodi cu un rege a cãrui detronare era iminentã. Tot ce ştiau despre regele Mihai oamenii de bunã credinţã care-şi mai amintesc sunt aceste trãsãturi de caracter exemplare, ţinuta lui moralã exemplarã, extraordinara lui prestanţã fizicã, alura lui cu adevãrat regalã, asociate cu oarecare timiditate, cu o rarã şi cuceritoare modestie, nu mai puţin autenticã decât marea lui simplitate umanã. Nu tot atât s-a cunoscut, deşi nu s-a ignorat cu totul, darul sãu de a gãsi în împrejurãri dificile nu totdeauna previzibile cuvintele cele mai adecvate, sobre dar ferme, atitudinea cea mai adecvatã şi mai demnã. Este o mare asemãnare de caracter şi de structurã umanã între regele Mihai şi bunicul sãu Ferdinand. Evident, nu în toate privinţele, caracterele omeneşti nefiind standardizate iar viaţa fiecãrui om, rege sau nu, fiind unicã. Dar aceeaşi notorie lealitate, aceeaşi distincţie, aceeaşi delicateţe faţã de semeni, acelaşi devotament neostentativ şi de la sine înţeles, spontan şi necondiţionat, pentru ţarã. A fi rege însemna pentru Ferdinand, aşa cum înseamnã pentru Mihai I, a nu putea prin destin sã aibã alt interes personal decât interesul ţãrii…” Regele Mihai este un creştin, cu teamã numai de Dumnezeu. De nimeni altul şi de nimic altceva. Unui astfel de om, unui astfel de rege, nu-i poţi purta, cunoscându-l, decât un imens respect, iar apropiindu-l, o imensã iubire. Asta dacã ai destulã cuviinţã, dacã ai destulã inteligenţã. Dacã nu, îţi poate inspira, desigur, şi alte sentimente. Dar nu teamã. Explicaţia acestei libertãţi o oferã chiar regele, în câteva fraze de la sfârşitul cãrţii lui Mircea Ciobanu (Convorbiri cu Mihai I al României, vol. I-II, Humanitas, Bucureşti, 1992-1993):  “Un creştin adevãrat este o fiinţã lucidã, nu se lasã ademenitã pe cãi potrivnice naturii lui. El aparţine adevãrului, şi adevãrul ne elibereazã. Eu ştiu cã de nimic nu s-au temut comuniştii mai mult decât de credinţa oamenilor în Christos. Ei înţelegeau mai bine decât toţi cã un om credincios este un rob mai puţin. Ori de câte ori vorbesc despre necesitatea credinţei, îmi aduc aminte de vorbele lui William Penn : dacã nu te laşi condus de Dumnezeu, eşti sortit sã fii condus de tirani. Mã gândesc uneori cã, dupã primul rãzboi mondial, mai mult decât pânã atunci, dovezile de credinţã ale europenilor începuserã sã scadã şi cã aşa a fost posibilã ascensiunea unor dictatori ca Mussolini sau Hitler. Dupã cel de al doilea rãzboi, înmulţirea dictatorilor a arãtat cã necredinţa s-a rãspândit ca o molimã şi cã de aceea oamenii au fost lãsaţi în întuneric, pe mâna unor tirani. Un credincios nu se teme. Şi acolo unde nu este teamã, nu este nici tiranie.” [...]  Despoţii veacului nostru numai luminaţi n-au fost, iar admiratorii lor, infatuaţi şi oportunişti, uluiesc prin imbecilitate. Priviţi evenimentele ce se desfãşoarã accelerat şi spectaculos sub ochii noştri. Şi-ar fi imaginat “realiştii” aşa ceva? (Alexandu Paleologu, Despre lucrurile cu adevărat impotante, Ed. Polirom, 1998)

Vizualizări: 2512

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Victoria Stoian pe Februarie 25, 2012 la 12:54pm

Nihil Sine Deo - e crezul Regelui Mihai şi al Familiei Regale şi datorită acestui crez, Dumnezeu l-a ţinut în viaţa cu mintea limpede şi cu spatele drept, pentru ca noi, cei infectaţi de minciuna şi ura celor care au adus şi au perpetuat comunismul şi dictatura în România, să ne putem vindeca şi să-i putem spune: mulţumim Majestate!

Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Februarie 24, 2012 la 7:59pm

Despre lucrurile cu adevărat importante : Regele și Patria ! În rest este bălmăjeală aiurea...

Comentariu publicat de Joanta Vasile pe Februarie 24, 2012 la 3:54pm

Mare-i gradina lui Dumnezeu!

Daca ar trai Creanga ar repeta zicerea-i: "Stiu ca sunt prost, dar cand ma uit in jur prind curaj".

Cu toate cele bune

Comentariu publicat de Elisabeta Branoiu pe Februarie 24, 2012 la 1:32pm

Domnul Stelian Platon, ziceti:

"Nu l-a apreciat, și Dumnezeu a trimis asupra acestui popor blestemul. Însușiți-vă din plin acest blestem români. ..."

Va pot spune eu, si cu siguranta de aici ni se trage tot blestemul!! Sunt autoarea cartii : "IESITI DIN EA, POPORUL MEU!" Am daruit-o pe la toaste institutiile si conducatorilor ei, dar toata lumea tace... ori nu vor sa iasa din din nelegiuirile care sunt amestecate toate popoarele lumii si ne-am amestecat si noi "orodocsii" cu ei, ori sunt majoritatea surzi si orbi la Cuvantul, la Mesajul, la Marea Lucrare a Duhului lui Dumnezeu. Dumnezeu  nu ne-a vrut nici in NATO, nici in UE, ci ne-a cerut sa fim model de civilizatie si credinta pentru toate popoarele lumii... Am spus asta pe toate Site-le mele.  Au preferat sa ma dispretuiasca si sa ma trimita la psiholog... acum cand ne-a intrat cutitul la os, de ce ne plangem?!... Exact asta spune in pagina cartii 245:

 „Iată eu vă pun astăzi înainte binecuvântarea şi blestemul. Binecuvântare veţi avea dacă veţi asculta poruncile Domnului Dumnezeului vostru, pe care vi le pun eu astăzi: iar blestem dacă nu veţi asculta poruncile Dumnezeului vostru “ (Deut.11.)

“Să le păziţi aşadar şi să le împliniţi căci în aceasta stă înţelepciunea voastră şi cuminţenia voastră înaintea ochilor popoarelor care, auzind de toate legiuirile acestea vor zice: Numai acest popor mare este popor înţelept şi priceput” (Deut. 4)

- Noi am ieşit de mult din ascultare, din aceste curate porunci ale Dumnezeului nostru, spuse Elisabeta.

- Lasă, Elisabeta pe fraţii tăi să hotărască singuri ce au de făcut în viitor. Va mai rămâne şi vreun frate căzut. În Scriptură nu stă scris? „Le-a răspuns Iisus: Oare nu  v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi unul dintre voi este diavol ! (Ioan 6; 70). Deci, fii încredinţată, Elisabeta, că Bunul Dumnezeu a coborât asupra acestui pământ românesc atât de păcătos şi acest mesaj sfânt şi drept  e trimis la noi, toţi românii, martoră sunt eu. În Sfânta Scriptură stă scris: „Domnul nu face nimic fără să fi descoperit taina Sa proorocilor, slujitorilor Lui!” (Amos 3;7).

Iata Draga Prietene de unde ne vine RAUL, de la Dumnezeu si..." insusiti-va din plin acest blestem romanilor"  pentru neascultarea noastra. Domnul sa ne lumineze! +AMIN.

Comentariu publicat de Stelian PLATON pe Februarie 24, 2012 la 1:04pm

Există un zeu cu făptură de om. Acela este Regele Mihai I al României. Îngenunchez în fața lui. Poporul român l-a izgonit de mai multe ori. Nu l-a apreciat, și Dumnezeu a trimis asupra acestui popor blestemul. Însușiți-vă din plin acest blestem români. Aveți o clasă așa-zis politică dintre voi pentru voi, conform concepției voastre învățate de la comuniști. Vă conduc analfabeții și infractorii. Și tot nu simțiți diminuarea existenței voastre ca popor. Înodați-vă cozile cu ei prin alte voturi, și repetați „sunt mândru că sunt român”, până veți munci pentru o pâine pe zi. Vox populis, vox dei.

Comentariu publicat de Gross Tomas pe Februarie 24, 2012 la 1:00pm

Îmi cer scuze, sunt sigur că mulţi mă vor înţelege, nu am ninim cu Majestatea sa, care, posibil să iasă din istorie domnia sa şi să ne fie impus un alt REGE.. Din istoria cacestewi naţii, fără a jigni pe nimeni, dar nu de regi ducem lipsă ci de făuritori ai bunurilor materiale. Cererea de regalitate este necesară pentru a garanta legile care uneori sunt făcute chiar pentu a fi încălcate, dintr-o prietenie care pentru naţie înseamnă spolierea ei. Aceste pewrsoane veroase, care ne conduc, uite căp s-au gândit să treagă şi numele majestăţii sale în porcăriile lor, cu gândul că procuratura nu-şi va erija acest segment de control. Este o blasfemie să pui toate aceste fapte necinstite petrecute în ultimii 70 de ani în spatewle unei autorităţi care n-a avut posibilitatea să-şi impună drepturile şi îndatoririle. Se spune că este bine a face curăţenie în propria casă şi apoi să cuprindă un areal şi mai apoi o ţară. M-am născut în ziua cănd Majestatea Sa a fost declarat rege al României şi s-ar putea să mai fie dacă spiritul de gaşcă al guvernelor îl vor dori. Domnia sa este prea cinstit şi cult penreu a fi în ţara lui Nicu Cămătaru. Cu baleasă preţuire rocneanu

Comentariu publicat de TIMERMAN DUMITRU pe Februarie 24, 2012 la 12:29pm

Apreciez in mod deosebit portretul regelui Mihai, imaginat prin intermediul cuvintelor...Oare cum ar functiona Romania astazi, in vreme de monarhie ? Prezentarea unor alternative de organizare sociala, de conducere a Romaniei, i/ar putea determina pe oameni sa discearna... Daca in secolul trecut dictatorii au fost cunoscuti, astazi acestia sunt invizibili...si...din pacate, nu sunt putini. N/am vazut prin ziare, pe posturile de televiziune discutii aprinse pe tema relansarii Romaniei! Nimeni nu vine cu solutii strategice concrete. Unii exploateaza lipsa noastra de vigilenta si in ceea ce priveste bogatiile naturale. Nimeni nu mai supervizeaza cu rigurozitate contractele prin care se vinde aproape totul. Nimeni nu supervizeaza alimentele din cauza carora copiii nostri mor de cancer. DAR...ne place sa vorbim mereu de ceea ce a fost...Avem o satisfactie deosebita sa rememoram fragmente din istoria Romaniei, sa analizam, sa dam note...de parca evolutia istorica a omenirii ar fi trebuit sa fie perfecta   încă de pe vremea triburilor. Cui foloseşte aceasta analiza retroactiva? Ne ferim sa vizam perspectivele...In spitale e saracie...In multe orase din tara nu exista Camine de batrani...Tinerii termina scoala, sunt pregatiti bine, dar nu au perspectiva...sunt stresati si descurajati...Pentru un loc de munca trebuie sa faci interventii de tot felul, mai ceva ca in LANTUL SLABICIUNILOR...iar noi, aia destepti, vorbim de dictatori, de regi, de cea fost, de cat de buni sau rai au fost inaintasii nostri. Stam ca prostii, ne uitam la televizor, ca e liber acum, pentru a vedea toate scenariile politice, care ascund in culise interesele de grup...sau ale strainatatii...

Comentariu publicat de Cristina David pe Octombrie 6, 2011 la 10:32pm

Mult stimatule domn Zeev- Herscovici,

Multumesc pentru detailatul comentariu care adauga lucruri noi la ce stiam dinainte. Da, cunosc sacrificiul facut de multi aderenti la cauzele lor nobile indiferent de etnie, religie sau convingeri politice. Intotdeauna am fost impresionata si revoltata de actiuni care frizeaza extremismul in gandire /politica si nu ratiunea /calea de mijloc.

Nobil prin sine este modul in care omul reactioneaza la TOT ce denatureaza sau respinge adevarul sau dreptul lui la apararea adevarului.

Cunosc foarte bine problema deosebit de sensibila si spinoasa a Bisericii Greco-Catolice din Romania. Dupa mama mea ma trag din Ardeal....in vremuri de instalare si incercarea prin forta chiar de a impune acel regim (este vorba de comnism acum) se petrec si s-au petrecut de-a lungul istoriei foarte multe nereguli si crime odioase impotriva oponentilor...

Daca recititi randurile scrise de mine veti vedea ca m-am referit la UNUL din aspectele TERORII.

Preoti ortodocsi ce au colaborat cu regimul comunist si serviciile lui de "siguranta" au fost destui din nefericire! Cunosc personal un asemenea caz - este acel preot care l-a bagat pe unchiul meu in inchisoare pentru tot restul vietii lui....motivul???? INVIDIA si dorinta cu orice pret ca Pr Ilarion Felea sa dispar precum  si ascultarea unor directive de undeva , caci ascultarea ii aducea multe avantaje.

Este foarte complicata , ca o panza de paianjen, acea activitate nociva , distrugatoare de vieti omenesti de mare valoare desfasurata in vremurile negre ale comunistilor in Romania mai ales, dar in toata zona "colonizata" de acest regim totalitar.

Repet, si doresc sa nu imi fie gresit interpretate spusele, am scris un comentariu scurt, la subiectul articolului lui Alexandru Paleologu. Cu accentuarea faptului ca regimul comunist a urmarit inversunat preotii ortodoxiei romanesti in care vedeau un mare pericol . Scurt si la obiect. Nu fac polemica si politica in general este un domeniu care nu ma atrage de fel dat fiind compromisurile la care politicienii ajung intotdeauna.

Deci: nu am avut intentia de neglijare sau excludere a cazurilor de care amintiti. Ele pot face parte, separat dintr-un alt articol sau comentariu pe oricare blog aici. Sunt foarte bucuroasa sa particip  pe cat ma pricep ,la tema propusa de doamna Livia Ciuperca.

Binele sa nu lipseasca din casa dumneavoastra.

 

Comentariu publicat de Lucian-Zeev Herscovici pe Octombrie 6, 2011 la 6:12pm

Stimate Doamna Ciuperca,

Aveti dreptate, hai sa colaboram. In legatura cu rabinii, am publicat, impreuna cu domnul Baruch Tercatin, in anul 2008, volumul "Prezente rabinice in perimetrul romanesc, secolele 16-21", aparuta la editura Hasefer din Bucuresti. Cartea include biografii ale rabinilor din Romania, in granitele din perioada interbelica; acum un an a primit premiul "Hurmuzaki" al Academiei Romane. In prezent lucram la o enciclopedie a rabinilor din Romania, care speram sa apara in limba ebraica, la Ierusalim. Daca vreti, pot lua asupra mea mea partea asupra rabinilor si eventual si a altor deserventi ai cultului mozaic. Ar fi de dorit ca oameni specializati sa faca acest lucru in privinta celorlalte culte. Apoi sa centralizam totul si sa gasim o editura. Va dau e-mailul meu privat: lucian.herscovici@gmail.com

Cu deosebita stima,

Lucian-Zeev Herscovici

Comentariu publicat de Lucian-Zeev Herscovici pe Octombrie 6, 2011 la 3:41pm

Stimata Doamna David,

Trebuie sa adaug ca nu numai preotii ortodocsi au suferit calvarul inchisorilor comuniste, ci si preotii si deserventii altor culte. Va propun sa va amintiti de tragedia Bisericii Uniate (Greco-Catolica), pur si simplu scoasa in afara legii, actul de Unire cu Roma, vechi de circa 250 de ani fiind anulat, preotii arestati (cu exceptia celor care au acceptat desfiintarea acestei Biserici si "revenirea" la Biserica Ortodoxa), bunurile acestei biserici fiind confiscate si...transferate Bisericii Ortodoxe (au fost si preoti care au colaborat cu regimul comunist). De asemenea, persecutiile impotriva unor personalitati din Biserica Romano-Catolica, arestati (de exemplu Monseniorul Ghica, precum si episcopul Marton (care si-a dovedit omenia si inalta tinuta morala in timpul Holocaustului, recunoscut fiind ca "drept intre popoare"). Precum si unii deserventi al cultului musulman, arestati. Precum si fostul Sef-Rabin al evreilor din Romania, fost senator de drept, Dr. Alexandru Safran, apropiat de Regele Mihai I, prieten cu el, silit sa paraseasca tara putin inaintea abdicarii fortate a regelui. Ca si alti rabini arestati si persecutati, precum renumitul rabin Zise Portugal, a carui unica vina era ca intemeiase un camin pentru copii evrei orfani reveniti din Transnistria si dadea o educatie religioasa acestor copii, care erau profund atasati de el. Sau rabinul Mordehai Burstain, care a fost arestat de doua ori, stand cinci ani in inchisoare. Si numeroase alte cazuri. Va propun sa cititi  memoriile unor fosti arestati politici, care au fost codetinuti cu unii dintre deserventii diferitelor culte religioase. Va transmit toate cele bune.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor