corpule de om, corpule de om,
eu nu te ating
cu cerul.

tu eşti iarba sagetată,
în care verdele despică ochii
matinal,
odihna aflată în vibrarea
pietrelor.

nu vreau să am de-a face cu tine,
nu vreau să mor
în sânge carnivor.

eu sunt aerul,
culoarea fulgerată în ochiuri de chei,
de acolo, de unde e Universul,
până aici, unde e Universul.

nu îmi permit, nu vreau să te ating,
trupule,
fără să am vederea lucrului
în sunet.

tu nu eşti sunet, corpule de om,
nu eşti sunet.

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor