Nu-mi cere să-mi calc pe inimă. Nu-ți pot deschide din nou sufletul

din carapacea tristeții.

Mai lasă-mă un an să-mi oblojesc rănile

mi-ar fi imposibil acum să te privesc în ochi cu mintea limpede,

există încă prea mult sânge la locul faptei

și prea multă confuzie.

Încearcă să înțelegi că dragostea mea e în stare de șoc

sub perfuzie,

probabil că n-o să-mi mai revin niciodată,

copilul nostru se va naște orfan într-o zi de duminică,

tu nu vei accepta să-i tai cordonul ombilical cu care s-a sufocat în timpul travaliului

și nu te va putea obliga nimeni.

Îl vei ține în viață doar ca să-mi amintești ce s-a ales din dragostea noastră,

oamenii vor întoarce capetele după noi siderați

nu vezi în fiecare zi o femeie trăgând după dânsa placenta cu pruncul înăuntru

.

Din volumul „Alb și Negru”, aflat în lucru

Vizualizări: 29

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Comentariu publicat de Contu Aurel pe Ianuarie 3, 2020 la 6:24am

Mulțumesc, Mihai!

Comentariu publicat de Contu Aurel pe Ianuarie 1, 2020 la 7:14pm

Vă mulțumesc și „la mulți ani”!

Comentariu publicat de Contact Cultural pe Ianuarie 1, 2020 la 6:00pm

Deosebit potențial creator uman.

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor