27.12.2015 - Călin Lucian

Singuratatea naşte monştrii
Care-s înfometați după iubire,
Ei se îmbuibă cu trăiri
Cuprinşi de doruri şi-amintiri,
Sătui de nemurire...

Singurătatea naşte morți
Ce-s condamnați la veşnică iubire,
Prinşi în cavourile reci
Din suflete cu loc de veci,
La rându-le satui de nemurire.

Singuratatea-i canibală
Şi fără nici o urmă de sfială,
Îşi devorează pruncii,crudă,
La plânsul lor ea este surdă.
O mama criminală...

De versul meu pare sinistru
Şi nu e chiar pe placul vostru,
Atât mai spun şi am tăcut :
În clipa care a trecut
S-a mai nascut încă un monstru...

Vizualizări: 44

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor