Dialog poetic - Manuela Cerasela Jerlăianu & Ion Vanghele

 

De va veni...


De va veni cândva sărutul,
Să-ţi spună despre toate cele,
Să ştii că umbră mi-e pământul
Şi gândul, pulbere de stele.

În frunze e-o poveste-amară,
De dragoste ne-mpărtăşită,
Vom aştepta o altă vară,
Un alt iubit sau o iubită.

Iar dacă tu rămâi cu mine,
În veşnicia ce se scurge,
Cu dorul meu te voi susţine,
Când gura roşie-o voi frânge.

Ca două stele de-a înotul,
Ne-om duce către largul zării,
Ne-om dărui încet cu totul,
Pierduţi singurătăţii mării.

  

De va veni

 

De va veni cândva sărutul,

Să-ţi spună dorurile mele,

Îmi vei vedea la viaţă lutul

Şi spiritul ce-i dus la stele.

 

Cu mine-am să aduc trăiri,

Din zodiile neâmpăcate,

Voi pune patos în priviri

Şi-n braţe arme neâncărcate.

 

De mă iubeşti şi vrei în două,

Neant de lumii să despărţim,

Din palma mea va curge rouă

Şi-ntre cuvinte neâmpărţim.

 

De vor veni. Vorbe şi fapte,

Printre priviri pe la fereşti,

Voi lăsa gândurile toate,

Şi te întreb:chiar mă iubeşti?

Tu vii către mine...


Tu vii către mine-n paşi de lăcrămioare,
Îţi iubesc surâsul ca pe Dumnezeu,
Ninge peste mine cu atâta floare,
Cu şoapte pierdute în sufletul meu.

O grădină raiul ochilor desface,
Înger de lumină pe alei să treci,
Te sărut iubito, te iubesc şi-mi place,
Când mă pierd în floarea vechilor poteci.

Aş dori alături somnul meu să-l sperii,
Hai să strâng în braţe alb mătasea ta,
În dulceaţa asta plâns-a primăverii,
Cu miresme care nu le voi uita.

Păsări de lumină dragostea mea zboară,
Râul şuşoteşte alergând pe prund,
Vorbele de patimi dacă prind să doară,
Pe sub unda iute prind să le ascund.

Şi rămân cu tine binecuvântare,
Mi-este frig de lună, vreau ca să te văd
Şi la piept cu tine mă topesc în soare,
Luceafăr ce arde risipind prăpăd...

 

Eşti  îndrăgostit

 

 

Eşti îndrăgostit, vorba multă-ţi place,

Ai ajuns băiete dorul să-mi cerşeşti,

Pleacă  în tăcere, du-te şi fă pace,

În furtuni oculte, unde rege eşti.

 

Pasăre de noapte, umbră-n întuneric,

Dac-ai fi acum, nici că mi-ar păsa,

Dar  mai bine du-te nu mai fi coleric,

Sub tăcerea lunii poţi a mă lăsa.

 

Am ajuns cu tine să vorbesc în versuri,

Dar tot  nu-nţelegi că nu te iubesc,

Vrei cu dinadinsul să îmi clatini mersul,

Din leagănul vieţii cu elan firesc.

 

N-am să merg pe calea rătăcirii mută,

Dacă te-oi iubi rolul ţi-l voi lua,

Dar până atunci dragostea-i ocultă,

Te las însetat până va ploua.

 

 

Dorinţele...

 

Dorinţele pe rând mă-ncearcă,

Versuri adun ca un nătâng,

Atâtea gânduri vin şi pleacă,

Atâtea vise-n nopţi se strâng.

 

Corăbii vechi şi încărcate,

Întind iar aripile sus,

Pornind la drum cutremurate.

Bătând cărări către apus.

 

Şi uneori e om la apă,

Opresc corabia în larg,

Din cer doar păsări se adapă,

Cad ostenite pe catarg.

 

Sirenele vâslesc alături,

Din pâinea verde lacom rup,

Ca vrăjitoarele pe mături,

În veşnicia mea se duc.

 

În clipele când marea huie,

Lovind năprasnică de stânci,

Pe ea o văd când e şi nu e,

Cu ochii cerului adânci.

 

Şi aş opri a mea umblare,

Care se duce nicăieri,

Ca să culeg frumoasa floare,

Din dorul vorbelor de ieri.

 

Să ne împărtăşim o clipă,

Din vraja fluturilor vii,

Care se duc ca o risipă,

Să-mi spună astăzi c-ai să vii.

 

Să stăm pe bancă la taclale,

Să bem o ceaşcă de cafea,

Prin zori de zi autumnale,

Până să devenim iar stea...

 

 

Amăgire...

 

Ridic tristeţea pe catarg,

Cu praful scurs din stele,

Primesc în decolteul larg,

Dorul privirii tale.

 

Mai gata să mă-ndrăgostesc,

Dar totuşi  nu se poate,

Cred că-i un joc copilăresc,

Ce  mâine-l dau la spate.

 

Cafea dacă vom bea la masă,

Şi struguri copţi de vom mânca,

Vom obosi de vorba groasă,

A celui ce ne-o încurca.

 

Cuvinte magice voi pune,

Pe amăgiri oculte,

Unde privirea mea apune,

Dar nu.Mai bine du-te.

Despre mine…

 

Despre mine, despre tine,
Despre noi, am scris mereu.
Versurile mele-s pline,
Deşii când m-apuc e greu.

 

Stii? Azi noapte am găsit,
Umbre blonde în privire,
Nu cumva m-ai părăsit,
Căci mă doare peste fire!

 

Uite-acuma simt dureri
Şi tu zici că eu te mint,
De-unde-ai adunat puteri,
Să striveşti floarea de mirt ?!

 

Am vorbit despre iubire !
Ce se-ntâmplă cu amândoi!
Totuşi... plouă în neştire,
Prin pustiul dintre noi.

 

Viaţa nu este ...

 

Viaţa nu este uşoară

Se topeşte, fulg de nea,

Ea prin primăvară zboară

Şi cu mine... şi cu ea...

 

Va rămâne o baladă,

O iubire ce s-a şters,

Noaptea ca o serenadă,

Picurând etern în vers.

 

Şi-uneori o sărutare,

Va veni de nicăieri,

Ca o mică întrebare,

Peste zilele de ieri.

 

Nu e întâmplare...

 

Nu este-acum o întâmplare,

Că tu şi eu am apărut,

Că gestu-acesta e-o sfidare,

Chiar dacă-ncep să te sărut.

 

Nu este nici o fericire,

Chiar dacă-n oase timpu-i cald,

Iar versuri tandre de iubire,

Ne zbuciumă în doi şi ard.

 

Minunea e desăvârşită,

Minciuna picură perfid,

Iubirea asta ipocrită,

O sprijinim pe rând de zid.

 

Mă doare sufletul din aţe,

Simt infinituri cum se rup,

Dar totuşi te cuprind în braţe,

Chiar dacă-i zero absolut.

 

Ne-mpungem răsucind cuvinte,

Deschidem răni ca nişte flori,

Dar parc-am trage azi în ţinte,

În alte false sărbători.

 

De fericire trupu-mi arde,

Cu toate astea mă simt trist,

Când cerul plin de îngeri cade,

Şi nu mai ştiu de ce exist.

 

Ne prelungim doi orbi într-altul,

Cu aripi rupte azvârlind,

Umplând cu dorul tot înaltul,

Aceeaşi moarte risipind.

 

Iar este noapte, tu te pierzi,

În haosul ce l-am descris,

Lumina ochilor, nu vezi!

Amurgul nostru l-a ucis.

 

Te strig din cer ca un cocor,

Tăcerea nopţii tulburând,

Ca să mă pierd târziu în zbor,

Un crâng de vorbe delirând...

 

 

Te merit...

 

Mă ard dorinţe în neştire

Eu nu ştiu zău ce să mai cred,

Dar totuşi îţi voi da de ştire,

Dacă spre tine mă reped.

 

Vezi tu! Azi îţi vorbesc de mine,

Eu am iubirea la dospit,

Mi-e teamă să mă-ntreb, în fine,

Ce fac din aluatul plămădit!?

 

Dorinţe am şi eu, puhoi,

Am vise reci şi vise calde,

Dar încă nu există - noi,

Doruri în sân să ni se salde.

 

Tăcerea nopţii de-altădată,

Azi a ajuns la apogeu,

Te-ntreabă inima de fată,

Tu te mai rogi la Dumnezeu?

 

Dacă te rogi, atât îţi spun,

Să-l rogi să îmi dea sănătate,

Pe tine să te lase bun,

Ca să ne bucurăm de toate.

 

Că până ieri îmi tot venea,

Să fug din lumea asta mare,

În cer să fiu şi eu o stea,

Sau spirit blând în altă zare.

 

Dar azi parcă m-am răzgândit,

Găsesc în pieptul tău un zmeu,

Un prea frumos îndrăgostit,

Şi-acum întreb: Te merit eu?

 

 

Speranţele...

 

Speranţele se-nghesuie la coadă,

Ar vrea să capete acum răspuns,

Dorinţa asta însă e neroadă,

Ca să aştepţi nu este de ajuns.

 

Miroase undeva a varză acră,

Pe strada goală corbii trec puhoi,

Iubitele în noapte se dezbracă,

În visul ce s-a scuturat pe noi.

 

Peste oraş oprit se plânge ceasul,

E raiu-acesta ruinat perfect,

Nu le aud nici îngerilor glasul

Şi soarta nu îmi dă nici un pachet.

 

Prin viaţă trecem unul lângă altul,

Ca doi străini pierzându-se în parc,

Se scutură de frunza sa înaltul

Şi păsări năvălesc prin geamul spart.

 

Aş vrea în veac să ne iubim o clipă,

Să strângem iar furtunile la piept,

S-aud în mine sângele cum ţipă,

Iubita mea de-aceea te aştept.

 

Se sinucide soarele spre noapte,

Privighetoarea cântă-ndoliat,

Această moarte ne pândeşte poate,

Acum că raiul zace ruinat.

Întâiul legământ...

 

M-ai ameţit cu versuri parfumate,
Mirosul lor de crin m-a îmbătat de tot,
Mi-e tolba-nghesuită cu păcate,
Dar să te scot din minte nu mai pot.

 

Un pas dacă mai faci, la inimă cobori,
Găseşti acolo, iubirea ce mă strânge,
Păcate blestemate, gerul după ninsori, 
Şi că iubesc dar, spiritul îmi plânge.

 

Zilnic sunt gelozită, am munţi de suferinţă,
Încât din cripta asta, o noapte aş fugi, 
Cu tine parc-aş trece  un pas în necredinţă,
Să-mi întregesc păcatul din care voi muri..

 

Ca noaptea fără stele, ca ziua fără soare,
Ca marea înspumată în trainicul mormânt,
Ca ceaţa din iubire în inima ce doare, 
Eu astăzi îţi trimit întâiul legământ.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vizualizări: 101

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Manuela Cerasela Jerlăianu pe Aprilie 5, 2016 la 9:46am

Vă mulțumim !

Sunt încântată că ați lecturat!

Comentariu publicat de Adrian Scrimint pe Aprilie 4, 2016 la 5:51pm

Răscolitor caleidoscop, în bunul sens al cuvântului. Mă bucur că l-am parcurs! Felicitări și la cât mai multe în continuare! :)

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor