Dimineți sub zăpadă

[Ioan Grigoraș]

- E tot mai frig și cerul se-ncovoaie

Sub plumbul norilor plini de omăt

Și soarele privește îndărăt

Nostalgic după zilele cu ploaie

 

Când lenevea ascuns sub o umbrelă

Ori se plimba desculț pe curcubeu

Și-l pieptăna un tânăr alizeu

Pictându-i fața caldă,-n acuarelă.

 

Mai pun un lemn să joace focu-n sobă,

Să uit de iarna lungă și de ger,

Și dacă uneori mă simt stingher

Caut povești fierbinți ascunse-n tolbă.

 

- Și-ascute iarna tot mai des pumnalul,

Ninsoarea se dezlănțuie din cer,

Nu-s blănuri îndeajuns și-atâta ger

Străbate pân' la noi... Începe balul

 

Năstrușnicilor fulgi purtați pe gene,

Topiți pe buze roșii sau pe sâni,

Păcatul asta poți să-l mai amâni

Și noaptea poți s-o lași să treac-alene

 

Peste-amândoi, să împărțim doar vina

Că suntem împreună înc-un ceas

Pe umerii aceluiași Atlas

Ce sprijină Pământul și lumina.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif