DIN ODAIA BUNICII

 

Somnul se stinge

în praful zăpezii

Când lupii se pierd

prin păduri

Din văile lumii

coboară  iezii

Iubire tristă

pe valuri

Eu nu puteam

s-alung visele nopţii

Peste şei de cai

spre Apus

Prin tindă

se joacă vioi nepoţii

Lumină

pe capul supus

Văd stoluri de ciori

uşor zgribulite

Zbor

prin aer încremenit

Frigul se-aşterne

pe oale ciobite

Bunicul e cald pomenit

Dârele  de fum

se joacă prin aer

Ca nişte zmei

cu plete lungi

Femeia toarce alene

din caier

Prosoape

brodate cu dungi

Cuvintele dorm

peste ceasul de dor

Bătrâni trăiesc

clipa vieţii

Pe fata iubirii

din somn o ador

Aştept îndelung  profeţii.

 

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Dana Barcaru Pitis pe Februarie 24, 2011 la 10:38am

 Din odaia bunicii

mă binecuvînt

sub arcada icoanei

cu ochi senini.

Din odaia bunicii

istorii respiră,

înțelesuri eterne

brăzdate în riduri.

În odaia bunicii

copilul ce sunt

își trimite visele  in brațele-i calde .. 

 

Admirabilă evocare.... d.le Timerman

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor