Din tainicul adânc de sine, m-am înălţat spre lumină plutind ca un fulg uşor
iar sufletul meu a înflorit asemeni unui lotus ţinut într-o cupă cu apă de izvor.

Misteriosul univers şi-a scuturat bogăţia scânteietoare de inteligenţă asupra mea
şi mi-a însemnat pe palmă că destinul îmi va fi protejat mereu de o nevăzută stea.

Nu ştiu de unde vin, nici unde mă duc, dar orizontul îmi este deschis,
când mă împiedic, o forţă nevăzută mă ridică şi simt că trăiesc un vis.

Din clipa în care ochii tăi mari, strălucitori, mi-au atins coardele inimii
nu-mi mai pun întrebări şi ascult simfonia dragostei ce dă putere lumii.

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor