Sunt momentul durerii călătoare în viaţa mea de noapte. Cred că sunt intr-o continuă boală cronică, interminabilă în aşteptarea iubirii, a dorului, a LIBERTĂŢII…pentru că sfârşesc trăind
visând. Cercetată demonic, desfăşor până la cer privire şi acolo ascund tot
ce-am văzut şi mânjită de albastru întorc spre mine un efemer nimic. Exist
dincolo de acolo, aruncată de prea mult cuget, aşteptând iertarea cerurilor
pentru că mi-am dorit iubirea prea mult într-un singur cântec.





Nu sunt în trecere. Clipe funebre, în memorie îşi instalează împărăţia, m-am cununat cu ele. Am încercat, am renegat trecutul, mi-am transformat existenţa într-o cădere pustie. Încremenesc
în faţa vieţii, împinsă de la spate de gesturi, aleg imperfecţiunea. Destinul
mă roade ca un vierme în timpul meu …astfel că pute crucea ce-o duc zgâriată de
singurătate.

Vizualizări: 8

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor