Sărută-mă, iubește-mă și lasă

ca norul din furtuna otrăvită

ce-n suflet m-a lovit, dezlănțuită,

să plece de pe pieptul ce-mi apasă.

 

Sărută-mă și iartă-mi chiar tristețea

ce m-a cuprins sub marea greutate

a clipelor mai reci, nemeritate,

și adu-mi iar lumina, frumusețea.

 

Iubește-mă cum n-ai iubit vreodată,

iubește-mă de parcă tot Pământul

ar fi cuprins în lacrima vărsată,

 

sorbind-o însetat și, dintr-odată,

ar deveni albastru, iar cuvântul

cel sfânt, “iubire”, îi va fi veșmântul.

 

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor