Moartea e surioara noastră dragă
bălaie, peruzea, buze de fragă
ce-n toată vremea ne însoţeşte,
cu mâna dalbă ne mângâie.

Săruturi reci inimii-i şopteşte,
neliniştea şi suferinţele le mântuie,
bucuria Trecerii ne-o dăruieşte.

Să nu îţi fie teamă, zice
căci unde nu e durere, nici suspin
pururea trăi-vei ferice
în tărâmul unde doar vitejii vin.

Moartea e fratele nostru înger.
Tăcut, cu ochi de mură şi senin
ca un erou frumos de basm cu sânger,
vâsc, iasomie, smirnă şi pelin,

zâmbind în taină unui gând zălud
de om de carne şi de răsuflare,
de viaţă plină de un verde crud…

Să nu îţi fie teamă, spune
căci în tărâmul de lumină
iubirea niciodată nu apune
şi tot ce-i suferinţă pe veci se-alină.

Vizualizări: 174

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Vegvary Karolla pe Mai 1, 2012 la 12:24pm

Ideea mortii ma intristeaza, desi abordarea este desavarsita...!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor