Dolfi Trost Redescoperit

O  enciclopedie  despre  literatura  Română scrisă  de  Nicolae Manolescu îl plasează pe Dolfi Trost la categoria poeţilor minori. Chiar şi în vremurile de după anii 89 când avangarda română a  fost scoasă la lumină si reevaluată, puţini s-au ocupat de acest interesant personaj despre care Dan Grigorescu, în Dicţionarul Avangardelor, scria că şi-a repudiat opera, atât de uitat şi abandonat de lume s-a simţit spre sfârşitul vieţii. Încă elev de liceu la Brăila, traducea pe Eminescu în franceză, ca mai târziu să suţină aventura suprarelistă atât cât să  trezească până şi entuziasmul lui André Breton.
Învaţă la Liceul Lazăr, apoi se înscrie ca student la Filosofie şi la Drept. Dar adevărata vocaţie o simte pentru comentariul literar pe care il exersează în anii 34 la revista Facla. Acolo era redactor Ion Vinea care conducea şi Contimporanul, ziarul frondei artistice. Îl precedau la scris Paul Păun şi Gherasim Luca deveniţi notorii prin scandalurile provocate la revista Alge şi în altă publicaţie al cărui nume desemna organul sexual masculin. Îl atrage spiritul contestatar promovat de Alge şi aprecia neconformismul revistei "Unu" unde Geo Bogza răsturna ordinea şi chema la revolta scrisului românesc. Trost probează suprarealismul dar (evreu fiind) este uitat în timpul regimului Antonescian, ca să revină în 1945 cu un mesaj adresat mişcării: "Dialectica Dialecticii".
Puţine se cunosc despre interacţiile dintre Trost şi mişcarea avangardistă, dar din fericire un nou studiu exhaustiv datorat exegetului Geo Şerban aruncă lumină în acest domeniu. În Rampa (aprilie 1945) Trost denunţă opacitatea vremii la ideile lui André Breton. Articolul cu pricina îl dezvălui ca fiind un adept al mişcării suprarealiste, despre care argumentează că nu este absurdă nici negativă, ci o tranziţie spre arta  care vine. Geo Şerban continuă să aprofundeze "Noțiunea visului" care îi preocupa pe suprarealişti. Trost refuză metodologia de duzină, îi repugnă  arta care recurge la absurd înainte de a avea " însuşirile artistice necesare". El respinge categoric folosirea ocultului: chiromanţia, astrologia, ca  forme de expresie ale suprarealismului. Este reluctant la unele practici ale cubismului, dar după cum sublinează Geo Şerban este de acord cu „evadarea din legile stricte ale cotidianului, din raporturile inexorabile ale cauzelor şi efectelor, din legăturile logice prea rigide. Este aici o dorinţa de a ieşi din cadrul geometric, epuizat de existența obişnuită – pentru o libertate ce pare unora nonartistică, fără legătură cu adevărata artă“ . Dar ce-l frământa de fapt pe Trost?
" Indiferent de rezervele lui terminologice, hotărât să imprime expertizei analitice o bătaie cât mai lungă, el introduce în ecuaţia teoretică noţiunea visului: „Este aici o pornire vie, care cere sensuri noi vieţii şi artei, care cere alte aspecte cotidianului, dar care se sprijină mai ales pe realitatea visului. Suprarealismul nu caută să introducă visul în realitate, ci transpune realitatea înconjurătoare în vis. Aşa încît, de multe ori, frazele sau tablourile date nu sunt decât concretizarea cât mai precisă a visului, indiferent de angrenajul sau în realitatea sensibilă şi perceptibilă“. Ia parte la experienţe împreună cu Paul Păun şi Virgil Teodorescu prin care cercetează stările amorfe, gregare:
„N-aş fi spus aceste lucruri privitoare la «modernismul» acesta, dacă n-aş fi văzut că mişcarea este departe de a fi situată la noi (de altfel şi aiurea) în cadru.
De asemeni, aş fi insistat mult mai mult asupra absurdităţilor cuprinse – dar ele sunt singurele părţi cunoscute. La noi, suprarealismul este confundat cu «modernismul» ale cărui acţiuni au scăzut în ultimul timp, – iar majoritatea «suprarealiştilor» noştri nu sunt decât nişte dadaişti mai mult sau mai puţin aprinşi. Ar fi păcat ca o mişcare deosebită fundamental de dadaism ca şi de cubism, să cadă concomitent cu aceste mişcări, nu din cauza unor vicii imaginare, cât din cauza unei confuzii“. Rolul de precursor al lui Dolfi Trost capătă contur distinct, până a se cristaliza „cadrul“ (cum îi plăcea să spună) specific „exploziei“ suprarealismului la Bucureşti în anii imediat postbelici. De la revista Unu preiau avangarda tinerii Paul Păun, Gherasim Luca , Sesto Pals şi pictorul Jules Perahim.  Geo Şerban îi descrie astfel: "Asociaţi în 1930 la efemera publicaţie Alge şi cu o serie la fel de vehementă în 1933,  au reuşit să scoată din ţâţâni lumea şi să cunoască  avataruri insolite. Din urmă îi ajungea, mai ponderat, mai puţin frenetic, Dolfi Trost, descins din Brăila lui Nicu Carandino, protector, cu multiple relaţii în presa vremii, unde l-a putut recomanda. Ulterior li s-au alăturat constănţenii Virgil Teodorescu şi Gellu Naum, ca împreună să alcătuiască nucleul acelei ambiţioase tentative de radicalizare artistică. Gruparea lor avea să fie sudată pe fondul ambianţei tensionate de disputele pentru acapararea hegemoniei politice. Solidaritatea lor s-a închegat pe baricadele stângii îmbibate de sloganuri mobilizatoare. Alternativ, independent de scurtul popas la Facla, Paul Păun, Gherasim Luca şi Dolfi Trost vor combate la Cuvântul Liber, săptămînal de nuanţă comunistă. Lui Dolfi îi revenea să informeze asupra actualităţilor literare cu tentă umanistă, iar din când în când să ia atitudine, după caz („Scepticismul în faţă revoluţiei“, august 1935). Revine fiecăruia să-si maturizeze competenţele la Reporter, la Azi, la Lumea Românească, unde Paul Păun stârneşte  furiile cerberului Zaharia Stancu. Mai norocos, Trost găseşte o audienţă generoasă la Adevărul literar şi artistic, ca şi la Viaţa Românească, disponibilă să insereze eseuri ceva mai ample ".
 
 

Geo Şerban adresează în continuare ciocnirile ideatice  pe care le găsim în "Cuvîntul liber, în numărul 2 (noiembrie 1933): un membru al echipei de la Unu, dezmembrată recent, îşi lua răspunderea să arunce pe piaţă sămânţa dubiului- „Suprarealism sau falsă avangardă?“ Chiar Marcel Ianco este atacat de campanii care aveau ca scop instalarea hegemoniei proletariatului. Ideologia interferând cu arta, pare un act insuportabil iar Trost va riposta în Lumea românească, sept. 1937. Îngrijorat, va îndemna la divulgarea tentativei de a prescrie artei „un cadru condiţionat strict politic". Nu i se părea de prisos insistenţa preventivă: „Aceste lucruri trebuie spuse şi repetate de astăzi, pentru a evita dureroase experienţe. Trebuie spuse, fiindcă izvoarele artei secătuiesc scurt timp după constrângerea artistului. Pentru a nu ucide elanul creator, criteriile noastre trebuie să fie largi,încăpătoare“. Exigenţele unui climat robust, prielnic culturii apte să scoată din letargie mentalitatea publicului, postulează deplina libertate de acţiune pentru artist: „să fie permeabil altor curente, mereu noi; să încerce formulă după formulă – până întâlneşte aceea care îi convine. Să o confrunte apoi cu altele. Să accepte sau să refuze, să întârzie sau să anticipeze“.


***
Anii care vor urma, instalarea comunismului, devin sumbrii şi instinctul îi cere acţiune. Împreună cu Gherasim Luca incearcă o evadare în occident. Trost este prins şi arestat. Va părăsi România în care revine o singură dată pentru o întâlnire cu amici printre care Paul Celan, Nina Cassian, Vladimir Colin, Petre Solomon, Moni Crohmălniceanu, actriţa Corina Marcovici, poeta Margareta Dorian şi alţii.
A murit la Chicago în 1966. A lăsat în urmă 7 cărţi scrise în franceză şi circa 8 articole- manifest scrise împreună cu alţi autori:
Colecţia suprarealistă, 1940 (manuscris, în colaborare cu Virgil Teodorescu şi Paul Păun) Dialectique de la Dialectique scris împreună cu Gherasim Luca, (Prezentare de grafii colorate, de cubomanii şi de obiecte), scris împreună cu Gherasim Luca, (Orgiile cuantelor. Treizeci şi trei de cubomanii non-oedipiene), scris împreună cu Gherasim Luca,  L'Infra-Noir (Infra-negrul), manifest scris împreună cu Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Gherasim Luca şi Paul Păun, (Elogiul Malombrei), manifest scris împreună cu Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Gherasim Luca şi Paul Păun.

Surse:
Ascensiunea lui Dolfi- Geo Şerban

 

 

Vizualizări: 188

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor