femeie susur și cascadă,

parcă desprinsă dintr-un vis

în ochii tăi e o lumină caldă

ca ancoră peste abis...

din albul destinat ca artă

redai speranța nemuririi,

alungi dorința mea deșartă

de-a te avea doar moft al firii

îmi treci destinul peste van

să urc în turnul tău etern,

să fiu un bun sanmaritean

ce scapă...lumea de infern...

                  *

              *      *

Și urc!...

........................................

Vizualizări: 65

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ninel Vrânceanu pe Noiembrie 30, 2014 la 4:59pm

Mulțumesc!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor