- Se-ntoarce iarăși iarna cu pași mărunți și iară

În visul meu e soare și-atâta primăvară...

Ce fantezie albă, ce nebunie pură,

Sărutul unui deget apropiat de gură

 

Înnoadă veșnicia de-un lujer de lumină

Crescut în lutul reavăn din mica mea grădină,

Hai, vino, primăvară, de ce ești alintată,

Te lași prea mult dorită și nu e prima dată.

 

Hai, vino lângă mine, iubite,-mbracă timpul

Cu verdele speranței și roagă anotimpul

Să-și îndulcească glasul că vremea asta rece

Prea seamănă cu iarna ce nu mai vrea să plece.

 

- La graniță cocorii așteaptă pentru viză,

Stau flori îmbobocite cu soarele-n valiză,

Azi câmpuri de zăpadă se-ntind până departe,

Pe unde-i primăvara? S-o fi mutat pe Marte.

 

E iarna hăituită de razele de soare,

Întinde peste lume dantele de ninsoare,

Pădurile-și așteaptă sentința inutilă,

Mi-e dor de trupul verde cu mâini de clorofilă.

 

Mai bine te-nfășoară în șalul de mătase

Și vino nud, spre seară, ca-n zilele ploioase,

Să-mi decorezi, iubito, pervazul cu zambile,

Că iarna o să plece, mai sunt câteva zile...

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 27

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor