inimă de pelin... luna suspină

după rândunele... şi tu, fir albastru

de labradorit, vii doar în vis, şoptind...

şi ochii tăi au aceiaşi lumină de meteorit!”

unde e nodul dulce, de pentagramă ce aleargă

pe spirala unei gutui roşii? unde e numărul doi,

alb plin de cuvinte moi, ca râurile de malahit?

şi celălalt... vine doar în vis... profet şi vers mov,

şoptind şi el! „iubeşte-mă încet!” poate că destinul

vrea să fiu doar cercul lui! şi mă uit la decembrie!

îl pun pe şapte să deseneze lalele... şi respir calm,

între timpuri... verdictul... „nu creşte nici iarba!”

7 decembrie 2011, 12:32

Daniela VOICULESCU

Vizualizări: 69

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor